Suntem prea saraci ca sa ne imbatam cu prostii!

“All advertising is unwanted. If you’re going to crash the party, bring some champagne”, am citit deunazi pe net si m-am oprit brusc. Voi ce credeti, spuneti sincer: de cand n-ati mai adus sampanie la petrecere? Cum care petrecere?

Sa luam de pilda minunata petrecere continua care ar trebui sa fie industria de comunicare romaneasca. Cea pentru care ne pregatim toti – cumparam haine de firma, ne perfectionam fitzele, privirile superioare, pupaturile afectate – ca sa ajungem, la inceput de an, sa contemplam topul celor mai grozave realizari din anul trecut si sa ramanem perplecsi: pentru asta ne-am zbatut un an intreg, pentru asta ne-am tocit nervii, ne-am riscat sanatatea si urmele de viata personala pe care le avem fiecare pe acasa? Asta e ceea ce pot da mai bun mintile luminate din comunicarea romaneasca?

Oameni buni, cum de am uitat de sampanie? Si de ce industria asta nu seamana mai mult a petrecere adevarata, la care lumea se simte inspirata, stimulata, fericita? Vorbim de comunicare, ce poate fi mai spumos de atat? De ce asa-zisa noastra petrecere aduce din ce in ce mai mult cu o reuniune politica, in care predomina jocul de interese, in care realitatea e ingropata in declaratii pompoase lipsite de continut si pe care nimeni nu le mai crede?

Ce se intampla cu sampania – nu o mai produc agentiile, nu o mai apreciaza clientii? Unde se rupe firul, de cei care isi amintesc gustul ei au devenit o specie pe cale de disparitie? S-au lenevit agentiile, au inlocuit sampania cu vinul mult si prost, ca merge si asa, clientul nu se prinde, important e sa amortesti suficient cat sa nu mai simti mediocritatea?

Oare daca mai stiu unde sa gasesca sampanie, agentiile o tin doar pentru clientul potential pe care vor sa il seduca? Se poate si asta, dar macar sampania aia sa o vedem, ar mai inveseli un pic petrecerea!

Trist e ca nici ea nu prea iese la suprafata, ca deh si de partea clientului sunt oameni care cred ca sampania e minunata, dar poate prea sofisticata intr-o lume care consuma fara sa se planga spumant dulce si rasuflat. Si-atunci mai dau si ei un rand din spumantul ala inepuizabil, iar de restul de buget merg la o petrecere mai animata.

De acord cu voi, sunt si exceptii, dar cred ca ar fi frumos daca nu ne-am baza pe ele. Ideal ar fi ca toata publicitatea romaneasca sa fie asa cum azi sunt doar putinele exceptii a caror efervescenta ne gadila neuronii.

Deci ce facem? Continuam sa ne imbatam cu prostii, suspinand ca n-am avut noroc, sau, ca bravi romani, ca “n-am avut cu cine”? Sau ne hotaram fiecare pe parcela lui, mai mare sau mai mica, sa aducem onestitatea, creativitatea si curajul inapoi? Cred ca in cazul asta, ar reaparea si Sampania: nu rateaza nici un party adevarat!