SUNT PRINTRE NOI.

Aseara am vazut un ozene la piata Charles de Gaulle. Stateam la o terasa de figuri si sorbeam dintr-un brand de bere fina, vorbind chestiuni de aici, de pe Pamant…. cum indicele Cac si Dax fluctueaza zilele acestea ca dispozitia la neveste, cum a ajuns seria 7 de costa cat doua logane, cum in Moscova a scazut pretul la femeile usoare la doar 100 de euro per piece.

Discutia degenereaza inspre treburi complexe. De unde venim? Unde ne ducem? Avem acelasi numar de cromozomi cu negrii, dar atunci de ce ei au ceva mai mare? Ce a vazut Hubble? E cineva acolo, sus? Acolo, sus…

Acolo, sus! Ce-o fi aia? E ca un lampion chinezesc in flacari care aluneca pe deasupra copacilor. Unde se duce? Hai in strada ca sa-l vedem mai bine! Ma, asta e un avion care arde si o sa cada peste guvern…. nu, ca avionul nu e rotund, e un meteorit…. stai ca s-a oprit. A luat-o in sus, se face mic. Pa.
Revenim la masa cu gurile cascate. Afara tacere, in suflet pulbere de stele. Ce-a fost asta? Daca a fost un OZN, ce sa caute in Bucuresti, unde nu e nimic interesant? O fi ceva interesant si nu vad eu? Ma uit in jur. Langa noi, o masa de expati. Figuri cam reptiliene, decolorate, desangvinizate. Interesant, unuia ii curge saliva cand vorbeste si are un ochi fix. Langa el, o domnisoara de birou rade zgomotos, dar (mi se pare doar mie?) cam fals, cam sacadat (in loop, nu pot sa ma abtin a gandi). Sase chelneri imbracati la fel… stai, de ce au toti cercel verde in urechea stanga?

Sunt tulburat. Cred ca am descoperit ceva, ceva mare. Ma gandesc imediat la industria in care lucrez si adevarul ma orbeste brusc. Sunt printre noi, au fost mereu printre noi si nimeni nu si-a dat seama. Toate notiunile alea ciudate… toate cuvintele de neinteles…. toate reactiile nefiresti ale “oamenilor” de marketing si comunicare. “Marketing” si “Comunicare”. “P.R.”

Deci, Marketing vine de la Mars kidding. Communication…. comunicare, era evident, asta se incearca a se stabili de zeci de ani, fiintele acestea tot incearca sa stabileasca legatura cu rasa noastra, iar publicitatea este canalul deschis prin care ei isi pregatesc venirea. P.R. inseamna Pussycat Reptilian. Si, daca va ganditi mai bine, e normal ca ei sa faca lobby aici luand infatisarea celor mai frumoase exemplare umanoide.

Mereu am avut senzatia ca ni se pregateste ceva cu publicitatea. Toate produsele astea colorate de care habar n-aveam ca am nevoie. Reclama la guma de mestecat care de fapt contine nitrogenul necesar respiratiei lor pe planeta noastra. Telefonie mobila care ne obisnuieste cu gandul teleportarii. Cu nume de portocala, in vreme ce computerele au nume de mar ca sa faca plasticele mai usor de inghitit.

Toate reclamele TV contin mesaje cifrate, fiind de fapt stirile in limba lor. “Mesteci si respiri usor”, ce va spune asta? Cine e negru si respira greu? “Alaturi de tine” – asta e foarte clara, nici macar aluzie. “Together we can do more” – absolut de acord, singuri n-am prea facut mare lucru. “Hai ca se poate”. Asa e, am vazut aseara ca se poate orice. “Murdarirea este buna…” (”…in galaxia noastra”, suna textul complet).

Doar daca m-as fi uitat la agentii si mi-as fi dat seama ca ei sunt, fara a mai fi nevoie sa vad chestii zburatoare. De exemplu, creativii. Creaturi care se imbraca cu un fel de costume tip Star Trek, iar pe piept au imprimate insemne oculte. Diferenta de fus orar fata de planeta-mama este in general de 1-3 ore lucratoare dupa inceperea programului. Asculta un fel de zgomote care nu se stie exact ce sunt, dar se crede ca ajuta la detasarea de deadline.

Dar nu sunt singurii. Mai exista “Resurse Umane”, o denumire care nu lasa loc de echivoc. Si, poate cel mai important, departamentul “I.T.”, reprezentantii directi prin care se testeaza comportamentul nostru in fata aparatelor. Doar atat va spun despre ei: initial se numeau departamentul E.T.

Trebuie sa inchei aici, au inceput sa ma manance solzii. O fi de la blugi?