STAU LA RAND LA FERICIRE

Asa zice un mare artist, Sorinel Pustiu, si mare dreptate are. Mai ales ca, fara sa-si dea seama, Sorinel atinge un punct sensibil despre care vroiam sa va vorbesc de mult.

Fericire. Asta caut eu la jobul de creativ, asta cautam cu totii in ceea ce facem. Asta speram sa ne aduca publicitatea in doze foarte mari, mult mai mari decat alte profesii.

Dar chiar si intr-o lume intens idealizata, cum e cea a noastra, fericirea se arata greu.

Mai ales ca unii au dreptul la fericire mai mult decat altii. Ma voi referi aici la diferenta de clasa sociala intre oamenii care lucreaza peste linie si cei care lucreaza sub linie.

E o eroare a oricarui sistem care permite ca unii sa fie vedete in timp ce unii fac munca grea. La fel cum un copil de senator o tine numai in petreceri, i se trece cu vederea orice prostie si calca babe cu Lamborghini in timp ce colegul sau de clasa mai sarac munceste la McDonalds, tot asa un publicitar din ATL se uita de sus la unul din BTL. “Ce perversa e lumea si rea” (N. Guta).

“Eu nu fac leafleti, sa le faca DTP-ul”. Cand se vorbeste despre idei, se gandeste in printuri. Cand se vorbeste despre campanii, se gandeste in spoturi. Cand se vorbeste despre online, se gandesc website-uri. Cand e vorba de Direct Mail, se intelege o brosura care are pe coperta printul. Cand e vorba de website, se intelege un layout in care se toarna elemente din print si eventual spotul.

Cu toate acestea, vedetele nu sunt fericite. Mai ales acum, cand sistemul a inceput sa se clatine, Cannes-ul inca intarzie si nimic nu se mai obtine atat de usor ca acum zece ani.

Acum trebuie sa dovedesti. Acum trebuie sa faci de toate – chiar si leafleti, si trebuie sa le faci bine. Acum trebuie sa stii din toate disciplinele, mai ales daca pana acum n-ai excelat in nici una. Acum trebuie sa asculti si ce spune clientul si sa fii de zece ori mai convingator pentru aceeasi idee. “Cu mintea imi bat dusmanii.” (N. Guta).

S-ar putea crede ca oamenii din BTL stau la rand la fericire, dar nu e asa. Pentru ca fericirea e in orice lucru facut bine. In plus, “you can never keep a good man down” (nu, asta nu zice Guta, e un proverb englezesc).

Comunicarea interactiva, dupa ce a fost tinuta la cotet din motive de teama si nestiinta, a inceput sa scoata capul si chiar sa le intre marketerilor in casa.

In combinatie cu CRM-ul devine de nerefuzat, in conditiile in care poate oferi o certitudine a rezultatelor versus investitie. Evenimentele speciale, online si offline, creeaza comunitati in jurul unor idei mai usor decat o fac spoturile, iar astia tineri, pe care-i consideram noi decerebrati dar ni-i dorim drept consumatori, nu se mai uita la TV – ci sunt online si la evenimente, implicati, puternici si inteligenti.

Concluzie: nu mai sunt vremuri in care cineva mai trebuie sa stea la rand la fericire. In viitorul apropiat trebuie sa iesim din ce in ce mai mult din schema mentala clasica spot-print si sa ne apropiem de brief cu singura abordare valida, aceea de tip problema – solutie.

Numai daca vom gandi asa clientii o sa mai vrea sa vina la agentii ca inainte, si sa spuna: “Pe ei / Pe ei / Cu leii grei!” (N. Guta).