Solutia paradoxala

Ma numar printre cei care urmaresc cu atentie cum evolueaza criza la noi. Care poate fi descrisa de doua imagini extrem de plastice izvorate dintr-o discutie cu Kit: (1) „criza asta este ca o inundatie lenta. Dar cu atat mai periculoasa cu cat se joaca cu sperantele tale. Mai intai speri ca apa are sa ia satul de peste drum si nu pe al tau. Dupa care speri ca apa nu are sa creasca peste nivelul mesei pe care iti tii televizorul. Si pana dimineata te trezesti ca a ajuns la tavan. Iar tu inca speri ca are sa scada”; (2) „consumatorul roman este acum ca broasca din experimentul de la zoologia de a V-a. Daca o bagi in apa fiarta, sare, daca o bagi de la inceput in apa care se incalzeste treptat se fierbe pana la capat”. Si de aceea sunt ingrijorat.

Dar nu atat de ceea ce spun consumatorii, care abia acum incep sa simta rasuflarea fierbinte si apasatoare a crizei in ceafa, cat de ce fac cei care ar trebui sa o gestioneze. Urmaresc uluit si inspaimantat de cateva luni cum toate canalele media se intrec in a genera panica si isterie.

Cu mult timp inainte ca aceasta criza sa ajunga si la noi (unde si sfarsitul lumii va ajunge cu intarziere..) principalele televiziuni se intreceau in a trage semnale de alarma si a anunta ca in sfarsit criza a venit. Nu vreau sa comentez in niciun fel ce face actualul guvern pentru a gestiona situatia.

Este un actor cu care un biet cetatean ca mine nu are curajul sa intre in dezbatere. Cel mai puternic are intotdeauna dreptate. Tot ce pot face este sa atrag atentia asupra unui comportament mediatic sinucigas. in conditiile in care criza este in primul rand una de incredere, datorata lipsei de sange in arterele, venele si capilarele economice, accentuarea panicii este cea mai proasta strategie.

Pentru ca impinge consumatorii in iluzoriul refugiu al unui comportament de consum ultraconservator si adesea autarhic. Spune-le oamenilor cat de des poti pe tonul cel mai panicard ca este criza si ca a scazut consumul in toate categoriile si ei vor adopta exact un acel comportament care va adanci criza de lichiditati: „trebuie sa imi pastrez putinul cash pe care il mai am pentru zilele negre care vor veni”.

Cum? Reducand consumul indiscriminant si de principiu. Conform vechilului proverb al fermierilor din Arkansas in vremurile de aur ale cuceririi vestului salbatic: „first shoot, than ask”. Mai intai renunt la consum, dupa care vad daca asta este bine. And guess what? Nu e deloc bine sa intrerupi curgerea sangelui economic in micile capilarii pe care le alimenteaza cash-ul fiecaruia dintre noi.

Pentru ca fiind vorba de un organism viu, orice parte intra in necroza poate duce la cangrena generalizata si in final la moarte. De pe urma careia vom suferi cu totii, inclusiv cei care incearca sa isi creasca glicemia prin cresterea audientei.

Sigur suna paradoxal si greu de crezut, dar consumul responsabil si echilibrat este una din putinele solutiile simple si eficiente pe care le avem la indemana pentru a depasi mai usor actuala criza.

Care va dura suficient de mult ca micile straturi de grasime pe care unii dintre noi le vor acumula prin reducerea brutala a consumului sa se topeasca cu mult timp inainte de a iesi din aceasta glaciatiune economica. Nu avem cum sa nu consumam, si daca tot trebuie, macar sa o facem gandindu-ne la binele tuturor.

Iar daca va imaginati ca produsele romanesti sunt solutia, ganditi-va cate brand-uri dintre cele care va vin spontan in minte sunt „romanesti”. in aceeasi idee de bine al intregului organism, va propun sa extindem „romanismul” la toate produsele produse la noi in tara.