Seamana cu una de-afara

Neamul lui Nod in Papura gaseste mereu ceva de carcotit cand vede o reclama buna de-a competitiei. Cel mai des intalnit contra-argument? “Seamana cu una de-afara”. Departe de mine opinia ca intr-o lume a ideilorcopiatul ar fi o solutie. De aceea, as vrea sa fie clar ca nu vorbesc aici despre reclamele copiate. O sa ma refer doar de cele care au un aer vag familiar, cele care folosesc un limbaj pe care l-am mai vazut undeva.

Imi pare rau sa o spun, dar aceasta situatie mi se pare fireasca.Nu suntem o societate foarte inventiva (probabil cu exceptia inselatoriilor meschine, a caror ingeniozitate ne-a dus faima in lume).Majoritatea contributiilor romanesti la cultura universala s-au facut in afara spatiului mioritic.

De ce ceea ce au creat putinii conationali care au ajuns celebri in lume ar fi o creatie romaneasca? E suficient ca s-au nascut in Romania? Sau e mai important in ce masura i-a influentat cultura romana? Cati dintre ei n-au dreptate sa isi revendice apartenenta la alt popor, declarandu-si doar originile romanesti?

Recunosc deschis ca ma frustreaza atmosfera de targ de provincie a Bucurestiului, in care cultura e un moft pentru elite (implicit un pic suspecta) si nu o stare de spirit, o cautare constanta a bucuresteanului tipic. Nu ma intelegeti gresit: sunt si in Bucuresti oameni, locuri si intamplari frumoase, dar eu iubesc diversitatea si noutatea si nu prea am parte de ele aici.

De cele mai multe ori, daca nu gasesc nici un eveniment deosebit, caut cultura la conserva: o raita pe la Carturesti sa mai cumpar un album, un ochi pe net – sa vad si eu ce fac aia “afara”. Pentru ca desi a cazut zidul, parca a cazut intr-o parte: oamenii care au ceva de spus mai mult ies, decat vin. Din cand in cand, mai plecam un pic pe afara, mai aducem o idee noua si o dam mai departe.

Nu mi-e clar din ce ne asteptam sa se inspire creativul roman. La ce realitati sa se raporteze, ce valori sa promoveze sau sa provoace? Pe cele autentic romanesti? Prea bine, vi-l prezint pe regele Dorel,  care domina topurile creativitatii locale. Dorel este dintre noi, pentru noi – e autentic, amuzant, dar nicidecum rafinat. Toti recunoastem ca “asa e romanu’”,  dar cati ne regasim personal in el? Ne visam mai frumosi, mai destepti, mai civilizati.

In momentul in care cineva face o reclama cu oameni frumosi, destepti,civilizati, nu prea mai regasim in ea autenticitatea spiritului romanesc.Avem o senzatie de “deja vu” – “sigur am vazut eu asta undeva, afara”. “E buna, dar nu e pentru Romania”. “Seamana cu una de afara, nu e originala”.

Tot respectul pentru reclamele originale – le astept si le salut cu basca in mana (gata sa o arunc in aer, in gest de sarbatoare, ba chiar sa dau cu ea de pamant, daca e atat de buna incat mi-as dori sa o fi avut noi). Pana atunci, eu nu o sa fiu deranjata de spoturile cu aer occidental.

Daca ideea este autentica, potrivita marcii si publicului caruia i se adreseaza, dar are are un “look and feel” occidental, eu nu voi vedea in asta o problema. Vrem sau nu, publicitatea reflecta sau genereaza tendinte. Daca unele dintre ele se raporteaza mai mult la civilizatia occidentala, decat la cea locala, o fi rau?