Recviem pentru ATL (un prieten de-al meu)

Din capul locului trebuie sa va spun ca, totusi, ATL este inca foarte in viata.

Iar eu cred ca n-o sa moara niciodata, de fapt. In primul rand pentru ca nu mor caii cand vor cainii, dupa cum spunea bunicul meu.

Apoi, pentru ca in fiecare an la Cannes, la categoria TV, se aplauda frenetic si pe alocuri in picioare. Iar DVD-ul cu reel-ul festivalului se vinde (scump rau) in tiraj la fel de mare ca un blockbuster de Hollywood.

Pentru ca advertisingul misto este forward-at cel putin la fel, daca nu mai mult ca un banc bun.

Pentru ca fatza de un tablou, la descoperirea unui print destept simtim mai des ciupitura invidiei lui “futu-i, mie de ce nu mi-a venit ideea asta”.

Pentru ca doar informatie ne putem lua mai nou de oriunde, iar doar arta nu putem lua in doze mari.

Pentru ca vor exista intotdeauna lucruri de spus despre un brand sau un produs. Lucruri pe care vrei sa le spui si tu, cel care il detzii sau l-ai facut, nu doar tu, cel care a pus mana pe el.

Pentru ca este o manifestare a inteligentei (cand se face cum trebuie) si asta “never gets old”.

Pentru ca in ciuda lui TIVO, oamenii asteapta pauza publicitara de la Super Bowl ca pe o premiera cinematografica.

Pentru ca nu a zis nimeni ca la asta trebuie sa ne reducem.

Pentru ca astazi, atitudine si inspiratie gasesti mai degraba in filosofia unui brand decat intr-un discurs politic.

Pentru ca “impossible is nothing” te insufleteste mai tare decat “sa traiti bine”.

Pentru ca Mos Craciun asa cum il stim acum nu e rau deloc.

Pentru ca digitalul pana la urma e tot un fel de televiziune dar mai democrata, unde poti face si tu content. Numai ca se difuzeaza pe alt monitor.

Sunt convins ca se va intampla o unificare a monitoarelor la un moment dat si va tine de fiecare ce vrea sa urmareasca, sub puterea mouse-ului.

Pentru ca parastasul spotului TV (asa cum era inteles pana nu demult), sau a campaniei de presa scrisa schimba lucrurile la media, nu in departamentul de creatie. Noi tot povesti frumoase trebuie sa gasim, indiferent de “porta-vocea” cu care le impartasim celorlalti.

Da, poate ca se vor schimba cartile de vizita mai repede – “storyteller” sau “imageneer” vom fi toti in industria asta. Si ce frumos! Asta faceam oricum, doar definitiile ramasesera arahice.

Eu unul nu mai cred nici o secunda in iminenta disparitie a lui ATL (dincolo de poreclele noi gasite brusc de profetii industriei). Imi pare doar un numar de iluzionism clasic – ni se penduleaza un ciob de viitor legat de fir subtire, pentru o hipnoza colectiva intru pocaintza si renastere.

Probabil, date fiind obiceiurile vechi si adanci ale breslei, era nevoie de ceva dramatism. Insa doar infidelii pleaca dupa fenta. Astilalti credem in aceiasi zei.

Asadar, ATL frate, mai toarna-ti un paharel ca avem treaba.