Reality check

Fiecare tara are publicitatea pe care o merita.

Industria publicitatii este o Romanie in miniatura: cu valori reale, dar si cu impostori, cu business-uri construite onest, dar si cu agentii propulsate de interese diverse, cu zvacniri de creativitate si multa mediocritate. In asa context, e usor sa iti pierzi reperele – de cele mai multe ori, riscul este sa te supra-apreciezi.

Exista suficienti oameni in publicitate care se pot lauda in primul rand cu promovarea brandului personal. Chiar daca piata este destul de mica, iar din doua telefoane obtii trei recomandari despre o persoana,realitatea si perceptia nu coincid mereu.

Daca pentru cei din jur momentul adevarului poate veni doar atunci cand vor lucra direct cu tine, tu poti sa te scuturi de reverie si sa iei pulsul propriei valori ceva mai des. Cred ca un exercitiu bun ar fi sa incerci sa te dumiresti care este valoarea ta dincolo de granitele tarii.

Daca esti bun, prima “confruntare” profesionala cu strainatatea ar trebui sa iti confirme ca nu ai de ce sa ai complexe. O sa poti vedea englezi mediocri si sarbi brici, si vei avea confirmarea ca valoarea personala e cea mai importanta.

De tine depinde daca exploatezi in favoarea ta potentialul unei piete, de tine depinde sa te ridici deasupra majoritatii. Dar pentru asta nu ajuta daca te vezi deja in varful piramidei.

Cand ies din tara, pe la tot felul de training-uri si conferinte,romanii surprind de cele mai multe ori. Majoritatea colegilor nostri straini asociaza Romania cu Nadia, copiii institutionalizati si cersetorii de care se impiedica in drum spre birou.

E normal deci sa ridice din sprancene cand se trezesc provocati profesional de un roman. Nu te imbata cu apa rece – daca sunt uimiti, nu inseamna ca te si considera special. Mai mult, cand esti printre straini, nu te multumi cu succesele facile, alege-ti cel mai exigent public. Daca si in fata lui vei reusi sa surprinzi, esti pe drumul cel bun.

Caram in spate mostenirea romaneasca – prezumtia de mediocritate a unei natii care nu e faimoasa prin nimic pozitiv. De aceea, pentru ca un roman sa reuseasca in context international, trebuie sa fie mult mai bun decat competitorii lui.

Or, asta nu este imposibil – stim cu totii exemplele unor colegi care au excelat pe conturi multinationale, reusind sa promoveze repede si sa capete competente globale, fie ca sunt bazati in Romania sau in strainatate.

Pe langa ei mai sunt cateva exemple (putine) ale unor oameni care au reusit sa fie angajati de mari agentii din strainatate, fara sa fie promovati din interiorul organizatiei. Dar toti acesti oameni sunt exceptii.

Ma gandesc ca piata asta, cu toate bubele pe care le are, are si suficienti oameni competenti, care daca isi propun sa schimbe imaginea publicitatii romanesti, vor reusi.

Trebuie insa sa privim mai departe de Golden Drum-ul si Effie-ul vecinului,sa vrem sa fim mereu mai buni, si nu pentru ochii lumii, de aici sau de aiurea, ci pentru noi insine.