Publicitatea in tara lu’ “ unde ai mai vazut tu mama asa ceva?” si “vreau si eu ca a lu’…!”

Romanul cere arhitectului sa-I faca o casa “ca a lu’ vecinu”, dar un pic mai mare sau mai inalta cu un turnulet. Romanca cere croitoresei sa-I faca o rochie “ca a lu’ cumnata”, doar un pic mai scurta sau mai decoltata. De mici, copilasii vor si ei masinuta “ ca a lu’…” sau papusa “ ca a lu’…”. Cand ajung mari isi iau iubita “ca a lu’…”, copiind la indigo un model, oricare ar fi el.

De cand imi aduc aminte, mama isi exprima dezaprobarea fata de diversele mele actiuni cu subtilul: “ da’ unde ai mai
vazut tu mama asa ceva?”.  Si daca presiunea uniformizarii vine in prima parte a vietii din exterior, ea ajunge curand parte din tine si nu mai stii sa fii decat ca… altcineva. Romanul imbraca inca din fasa hainele stramte ale conformismului si daca nu incape in ele, mai bine isi taie o bucata de carne decat sa nu fie “in randul lumii”.

Si oamenii de marketing si cei din publicitate sunt tot romani. Sau s-au romanizat destul de rapid, conformismul asta e ca o boala contagioasa, se ia repede si trece foarte greu. Cati clienti nu iti cer mai mult sau mai putin subtil, aratandu-ti ce a facut competitia directa: ”…cam asa ceva”. Si  vazand privirea ta ingrozita rectifica: “…poate un pic mai altfel”.

Sau iti zic direct, de parca ar vorbi cu o imprimanta rapida de idei: “vreau si eu o reclama exact ca a lu…”. Sau aleg altceva, dar sub corsetul inconstient al conformismului dupa ce vad reclama filmata incep s-o modifice si astfel sub privirea ta naucita devine din ce in ce mai “ca a lu…”.  Dupa care se mira ca “toata lumea a crezut ca e reclama lu…” si vanzarile au crescut la acest “lu…”. De la body-copy la strategie, de la nume de produs la spot tv, oriunde te uiti vezi ca suntem in tara lui “ca al lu’…”

Cand am fost liberi sa scapam de uniforma, ne-am uniformizat mintile. Timp de peste 10 ani, publicitatea a crescut intre “vreau si eu o reclama ca a lu…” si, de ce nu,  “vreau si eu premiu ca al lu…”.  Si desi de multe ori uram chestia asta, inca le multumesc lui Tzugu si Botan pentru foarte des-auzitul “s-a mai facut!”  Pentru ca “s-a mai facut” e primul protest impotriva lui “ ca al lu’…”

Sa fii diferit, sa faci ce nu s-a mai facut, implica un risc. Risc pe care romanul nu pare a fi dispus sa si-l asume. Riscul de a gresi. Dar si riscul de a fi genial. Sa indraznesti sa fii stupid! Sa indraznesti sa ratezi rasunator! Sa indraznesti sa uiti “sa  stai cuminte in banca ta” ! Sa traiesti intre artificiile si sampania succesului si amenintarea cu rosii si oua stricate specifica insuccesului.

Cine nu risca abisuri nu risca nici culmi. Si asta e valabil si pentru oameni si pentru branduri. Altfel degeaba ambitiile noastre sunt de lideri daca mintile noastre sunt de follower-i! Inchei cu un citat, bineinteles ca nu mai stiu din cine, dar important mi se pare ce spune, nu cine spune: “Cand toti gandesc la fel, nici unul nu gandeste prea mult”. Asa ca sper ca nu sunteti toti de acord cu mine. Ca eu oricum voiam doar sa scriu un editorial “ca al lu’ Capanescu “ !