Primele sase luni

La finele primelor sase luni, daca n-ai facut nimic, ai lasat loc pentru altii, te-ai sters cu mana ta din mintea consumatorilor, te-ai pregatit constiincios pentru ceea ce, la limita, poate insemna implozie.

Curajosii au mers inainte. Au depasit paradoxul potrivit caruia atunci cand simti ca ai putea sa pierzi trebuie sa investesti si, dupa socul termic al primelor doua luni ale anului, au vazut ca rasare soarele.

Au constatat ca e mai ieftin sa fii vizibil, cand nu mai lupti cu atatia pentru secundele tale de glorie pe ecran, ca ofertele tale de promovare se aud mai bine cand sunt singurele de pe piata, ca lumea te tine minte mai multa vreme cand constata ca esti singurul cu care se intalneste, ca oamenii buni raman alaturi de tine cand vad ca directia in care ii duci e cea buna, desi afara e furtuna.

Cum sa nu fie criza o oportunitate? Cand mai exista sanse sa se schimbe ierarhii inamovibile si local si global ? Cand mai exista sanse sa castigi loialitatea pe termen lung a clientilor ? Cand mai pot brandurile locale sa iasa la iveala si sa demonstreze cat au evoluat in ultimele doua decenii ? Cand mai putem reechilibra balanta exporturilor vanzand Dacii in Germania ?

Dar e o oportunitate doar pentru cei care au facut si fac ceva in continuare. Pentru cei care au asteptat primele sase luni – neplacut – au pierdut sase luni din viata lor si a companiilor pe care le conduc. Departe de a aduce economiile sperate, primele sase luni, aruncate pe fereastra prin inactivitate si conservatorism, se vor dovedi ingrozitor de scumpe.