Primele sase luni

Perspectiva asupra primelor sase luni ale anului a impartit companiile in doua tabere in 2009 – conservatorii – care au cautat sa-si reduca prin orice mijoace costurile si consumul de resurse si curajosii – care au pornit de la premisa, atat de batatorita acum, ca mi-e clar ca e adevarata, potrivit careia criza este o oportunitate.

E de presupus ca toti au citit aceleasi ziare, toti au trecut, intr-un fel sau altul, prin aceleasi carti de management, ca sa ajunga, insa, la concluzii opuse si sa reactioneze antitetic. M-as fi gandit sa nuantez si sa spun ca atitudinile diferite isi gasesc justificare in modul in care au evoluat – diferit – diversele piete, dar curajosii si conservatorii se intalnesc pe aceleasi piete si pe aceleasi segmente.

Din experienta precedenta, conservatorii au retinut ca… trebuie sa conserve – o marja de profit, o companie, pana trece furtuna. Si au pus asemenea planuri in aplicare cum s-au priceput – mai putine cheltuieli cotidiene, mai putine bonusuri si beneficii, productie mai redusa, oameni mai putini, mai putine cheltuieli “cosmetice” – training, comunicare, marketing, si neaparat 0 la development si initiative.

Cost cutting a fost ce au priceput si s-au priceput sa faca repede conservatorii, crezand ca astfel vor opri pamantul sa le fuga de sub picioare. In definitiv, asta era solutia pe care o aplicau si expatii platiti cu bani grei, pentru termene de 9 luni – 1 an, cand intrau in companiile romanesti proaspat achizitionate sau pe punct de re-structurare. Si daca lor asta le aducea bonusuri si titulatura de trouble shooters, e clar ca trebuie sa fi fost o chestie desteapta.

Atata doar ca, asa cum spuneau multi inca de anul trecut, criza asta nu este o criza a unei companii, ci una generalizata, in care companiile sunt antrenate cu vina sau fara. Solutiile de trouble shooting pe care X sau Y le aplicau – cu sange rece si responsabilitate 0 pe termen lung – nu se potrivesc.

Conservatorii au descoperit deja, sau vor descoperi la finele primelor sase luni ca, atunci cand strutul isi afunda capul in nisip, ramane in continuare vulnerabil si nici nu stie ce l-a lovit.