Pai in primul rand, atunci cand vorbim despre paternitatea ideii (cand spunem ca e a noastra, nu discutam de brainstorming acum), ne referim doar la noi insine. Si cum nu suntem, ca specie, capabili de autoreproducere (Slava Domnului) nu putem fi in prezenta unei nasteri cu un singur parinte, nu?
Exista acele cazuri de idee colectiva, dar nu e ca o nastere in grup si mai degraba ca un sex in grup, menit sa exorcizeze demonul ce ne-a bantuit pe mai multi. Dincolo de observatia superficiala de mai sus, am remarcat si cateva simptome serioase care imi sprijina teoria cum ca omul e mai degraba “posedat” de idee decat pe cale sa o nasca.
La inceput, iti apar niste viziuni. Nu tocmai clare, dar promit a fi absolut minunate si cu cheia catre adevar in strungareata. Le urmaresti si cum ai pus mana pe una din ele, incepi sa o crezi. Cu indarjire (asta daca ideea e puternica, cel putin dintr-un cerc demonic apropiat de Alcaruinumenu-lpronuntam in saptamana asta).
Brusc, apar si insomniile. Apoi incepi sa vorbesti celor din jur cu o patima de om nebun despre ce te chinuie… Si parca nici vocea nu mai e a ta. Si vrei sa scrii… pe orice apuci… de frica ratarii ferestrei in care ai fi putut scoate duhul ala din tine si l-ai fi putut asterne pe-o hartie.
Deseori in acest ritual de exorcizare au fost pomenite alcoolul sau substantele stupefiante, sexul, desfranarea extrema sau dimpotriva privatiunea ascetica (vezi istoria artei sau literaturii). Omul bantuit de idee incearca orice.
Revenind la oile noastre mai prozaice, exorcizarea unei idei publicitare se poate face in cativa pasi, fara profesor. Cel mai bun mod de a rafina tot borhotul primordial necesar unui concept in advertising imi pare a fi adceptul (am intentionat asocierea facila).
Adica o schita simpla, in care, spre exemplu, un om este reprezentat de un cerc infipt intr-un batz cu doua picioare si este executata pe doar o coala de hartie. Acolo incercati si primele trei-patru cuvinte laolalta care sa faca de un headline.
Si mai bine, materialul de lucru ar putea fi un servetel sau o bucata din ambalajul de saorma (sau cutia de pizza… ce aveti la indemana).
Simplificarea asta radicala a metodei va ajuta sa va clarificati ce vreti sa spuneti. Sa periati ideea de orice excrescenta care ar ascunde sau ar imbolnavi conceptul. Si daca toata lumea intelege rapid despre ce e vorba din manifestarea asta primara a ideii, atunci sunteti pe drumul cel bun.
Simplul contact al varfului creionului (exact, va aduceti aminte, creion?… scris de mana, nu taste?) cu coala de hartie are efectul unui miracol. Imediat prinde “demonul” idee de picior. Nu va bucurati prea repede, se va svarcoli foarte probabil. De aceea, incepeti cu orice va vine in minte sa scrieti… chiar si injuraturile aferente pentru ca nu va vine nici o idee.
Dupa vreo cateva randuri gata, ideea este inhatzata si nu o sa va mai scape. Cand veti ispravi de scris si veti contempla prima data foaia de hartie, va veti simti ca un mic Constantin si oglinda in care a reusit a prinda captiv pardalnicul spirit.
Cu ideea pre idee calcand veti putea invia un brand. Nu ramaneti sclavii nici uneia in particular si lepadati-va usor de cea rea. Vestea buna e ca in marcomm am putea fi cu totii arhangheli si nici nu trebuie sa calcam pe ape.
Crowdsourcingul presupune externalizarea unui serviciu, nu catre un contractor sau un colaborator, ci catre un grup de specialisti sau o comunitate, sub forma unei competitii.
Desi initial ne-am propus sa povestim primele 24 de ore ale Festivalului Eurobest, credeti-ma, urmatoarele 24 sunt mult mai interesante …
Obsesia nationala a romanilor, brandingul de tara, revine mai abitir ca oricand in atentie. De data aceasta, de la o voce pe care o asculta toata lumea cu sufletul la gura: Mugur Isarescu. Si nu vorbim aici doar de lumea din Romania.
Intr-un interviu acordat Strategic.ro, Smaranda Gabrielescu, Account Director la Publicis Events, agentia care an de an organizeaza Premiile TVmania, povesteste despre provocarile organizarii unui astfel de eveniment si experienta acumulata in toti acesti ani.
ROM, batonul de ciocolata cu o vechime de 46 de ani pe piata din Romania, a fost relansat cu un nou slogan: “The taste of coolness!” si o campanie de comunicare integrata care imprumuta din valorile “Visului american”. La 1 octombrie a fost anuntata si lansarea unui nou ambalaj ce presupunea inlocuirea drapelului cu steagul american.
Anca
22.04.2009 12:03
Ca sa extindem subiectul putin:
Simplificarea in cazul nostru e capacitatea de a nota o multime cu M1 si o alta cu M2, si de a defini o functie cu domeniul pe M1 si cu valori in M2. It’s that simple.
The shite with “thinking out of the box” e inteles ca o evadare nebuneasca, fara de reguli, fuckin’ wild, ‘cause that’s original, cand de fapt toata smecheria e nu sa scapi de reguli, ci sa te prinzi de reguli – de-asta simti nevoia lui “the freedom of a tight brief”. Si uite asa se stabileste si safety-ul pe care ti-l cere clientul, tradus in eficienta, si libertatea de creatie pe care ti-o cere departamentul responsabil de zona asta. Daca-ti lasi copilul sa se joace pe strada, libertatea aia vine cu o lista lunga de avertismente si DO NOT-uri. Daca-l inchizi pe un teren de sport, tot ce-i zici e “Vezi, daca poti fa cumva sa nu-ti rupi gatu’.” Uite, ASTA e simplificarea de care eu nu ma pot lipsi si pe care n-am auzit s-o doreasca realmente nici o structura publicitara din Romanica. Peste tot gasesti o permanenta luare la tranta intre creativi si strategi. Cata vreme nu inceteaza aberatia asta, prefer sa fac altceva. Adica… niste agentii finanteaza doua tipuri de departamente care fiecare in coltul sau il suspecteaza pe celalalt de inutilitate. Posibilitatile nu sunt decat doua: ori cei care cred ca numai departamentul lor conteaza sunt tampiti, ori daca nu-s tampiti, ar trebui sa porneasca o revolutie, o restructurare, infiintandu-si agentii proprii, intr-un singur picior – si asta e alt exemplu de simplificare a lucrurilor. Adevarul e ca eu chiar cred in agentia cu un singur departament, insa nu alegand intre cele doua actuale, ci mixandu-le. Un creativ lipsit de strategie n-are ce cauta in publicitate – se poate face scriitor sau pictor, dupa caz; din nefericire in domeniile alea se incurajeaza batutul campilor; din fericire, totusi, fara gauri-surpriza in bugetul clientilor. Un strateg lipsit de creativitate iar n-are ce cauta in publicitate. Exista departamente de marketing in ograzile clientilor (desi nici acolo n-ar fi bine sa fii chiar ca stalpul, da’ sa zicem).
Ca atare faptul ca actualmente se face selectie prin jumatati de publicitari, pe care ulterior agentiile se straduiesc sa le lipeasca fortat unele de altele, in spiritul Tainei Reformarii Androginului Publicitar, e o mare tampenie. Uita-te la CP+B. Sunt primii care au inaintat si foarte vocal, si cu acoperire in practica teoria departamentelor denumite simbolic, cu delimitare imaginara, in realitate inexistenta. Teoria lor e ca toata lumea trebuie sa raspunda de ceea ce iese sub eticheta lor – si cred ca asta e mai team building decat toate team building-urile penibile, cu destrabalari la comanda and shit. Si uite ca de CP+B toata lumea se cruceste admirativ, insa de outofthebox-erii declarati nici nu-si mai aminteste nimeni de la un an la altul.
Revenind: Da, simplificarea e buna, insa marea problema actuala nu e daca se mai scriu ideile cu pixu’ pe hartie, ci cate pixuri scriu pe aceeasi hartie. Varianta ideala e aceea cu un singur pix, care poarta numele agentiei, nu cu doua, unul pe care scrie Creatie si altul pe care scrie Strategie.
Cat despre brainstorming-ul in forma imbecila in care se practica el in majoritatea agentiilor, singurul punct bun e faptul ca oarecumva compenseaza lipsa vietii sociale a publicitarilor inrolati in multinationale, care nu mai au timp de trait – hence the constipation. In rest, e clar ca nu ne trazneste asa, all of a sudden pe toti ideea, iar reactiile ULTERIOARE la ideile altora se pot intampla natural, cand iti vine, nu musai fix cand i-a iesit aluia ideea pe gura, numa’ asa, ca e brainstorming session. Mai mult, se incurajeaza o oarecare ipocrizie, cu idei necontrazise la buna vreme, din motive de regulament al sedintei de brainstorming, amestecat cu colegialitate prost inteleasa. Asa se explica indulgenta agentiilor cu propriile mediocritati. Cred ca trebuie sa se obisnuiasca lumea cu renuntarea mai usoara la ideile proaste/mediocre, ca stilul asta de tinut cu dintii de o treaba, ca si cum alta idee veci n-are sa te mai caute, mie nu-mi suna sanatos deloc.
Concluzia: Problema cea mare nu vine de la hartiile pe care nu se deseneaza si scrie simplu, ci de la hartiile alealalte, pe care se pune semnatura prea simplu, fie intr-o totala bagare a piciorului, fie pe principii nestiute decat de… toata lumea, care le tolereaza din interes sau comoditate, as fit – si hartiile alea se gasesc in sertarul pe care scrie Contracte de munca.
Tu te plangi ca lumea nu se acordeaza in Mi minor armonic, eu iti spun uita-te bine, ca sunt coarde de vioara pe contrabas.
(Si baga de seama cu simplificarile de tip desen schematizat si headline, ca suna a campanie pornita cu o idee de print, trasa si-mpinsa ulterior ca sa iasa si-un spot video si-un radio, dupa care ii trantim si un website total din alt film. Banuiesc ca nu asta aveai in minte, insa atentie cui dai exemplul asta, ca daca-i vreun public suficient de tanar, n-are sa-ti placa efectul special rezultant.)
Capanescu
01.05.2009 20:41
Nu, nu am avut in intentie concluzia prinsa de tine mai sus.
Foaia de hartie de care pomeneam eu ajuta la scoaterea ideii (sub orice forma) din creierasul creativ. Exprimarea vizuala, imediata, ajuta la deschiderea altor porti imaginative, care de obicei asteapta sfioase de frica unei lipse de forma… nu inseamna nici o secunda ca ala-i printu’ (si cu atat mia putin ca de aici trebuie sa derive tv-ul si orice altceva).
Da, sigur, dupa rafinarea ideilor raspandite (uneori desenate) pe foi, se trece si la schita unui print (care este adcept-ul urmator).
La brainstorming – tot pentru tinutul deschis al portitelor creative – se practica (si e bine asa) regula necontrazicerii doar in prima faza. Pentru a incuraja cautarea ideilor si in cele mai neasteptate colturi. Apoi, o sedinta condusa cu cap, revine dupa etapa generarii ideilor la faza cernerii lor – si aici intervine o critica serioasa, cu toate argumentele din dotare. Dar rezultatul, bineinteles, depinde de cat de sus are fixat standardul cel care conduce respectiva sedinta. Cat de repede se lasa el satisfacut.
O idee mai degraba se exorcizeaza decat se naste « Involve
17.05.2009 00:35
[...] mai 16, 2009 la 23:33 · Înregistrat sub Comunicare Un titlu care pune punctul pe I, si un articol care descrie exact rezolvarea brieful… [...]