“IT’S A TALENT BUSINESS”

Precizare: nu o sa va vorbesc despre talente in sens de oameni pe care-i vanam ca sa-i angajam si despre care se spune ca ar fi stalpii agentiilor.

Nici despre talentele in sens de fitze, figuri, impresii care-i dau jobului nostru acea aura hollywoodiana dupa care se prapadesc cei mici si inocenti.

Nici despre talentele paralele pe care le are fiecare dintre noi ascunse adanc dincolo de job description, cum ar fi ca un baiat joaca baschet, altul a cantat rock in trupa liceului, iar o fata colectioneaza timbre. Bune si astea, dar nu despre ele e vorba.

Hai sa vorbim putin despre talentele individuale pe care le punem la bataie in fiecare zi la munca, pentru munca, contra salariu. Pentru ca orice ati spune, dincolo de pasiune (fara care nici n-ar avea rost sa mai vorbim), dincolo de scopul clar de a vinde, mai exista o definitie a publicitatii: un grup de oameni adunati impreuna pentru ca au niste talente speciale.

Care sunt acestea? Iata cateva folosite in fiecare zi prin agentii:

• creativitatea
• talentul artistic
• talentul literar
• talentul de a vinde
• talentul de a convinge oamenii
• talentul de negociator
• talentul de luptator
• talentul organizatoric
• talentul de a conduce oamenii

Unii oameni din jurul nostru au cate unul dintre aceste talente, altii, cei buni, au mai multe deodata. Unii isi folosesc toate talentele, altii doar pe unele. Si mai exista si oameni lipsiti total de orice talent, care se afla si ei acolo si mimeaza talentul.

Intrebarea e: acum mai putem sa lasam ca printre noi sa fie oameni lipsiti de talent? Si daca veti spune ca nu, atunci cum sa-i aflam pe cei care nu au talent acolo unde ar fi nevoie, acolo unde trebuie facuta treaba, acolo unde mai multi oameni depind de el? Pe langa bun simt si inteligenta emotionala (un alt talent rar), ca sa ne dam seama, va propun un test simplu: o calatorie in trecutul apropiat.

Mai precis, teoria mea este ca puteti sa va dati seama daca un om are talent pentru jobul lui din publicitate imaginandu-va ce-ar fi fost acel om daca n-ar fi venit revolutia din ‘89.

Intr-o lume in care valorile erau cu capul in jos se vedeau cel mai limpede putinii oameni talentati si doritori de munca. De exemplu, un client service prost ar fi fost acum receptioner la un hotel din Cap Aurora, iar unul bun ar fi fost director de vanzari la o uzina care exporta masini de spalat.

Un copywriter bun ar fi fost redactor la o revista culturala sau inginer cu formatie rock, iar unul prost ar fi fost redactor la Scanteia.

Un art director bun ar fi facut portretul lui Ceausescu in stil Warhol si nimeni nu s-ar fi prins, iar unul prost ar fi ajuns pictor oficial sau chiar arhitect sef al capitalei. Un planner bun ar fi fost adjunct la comitetul de stat al planificarii si ar fi facut toata treaba, iar unul prost ar fi fost directorul lui.

Un director de creatie prost ar fi vandut Oltcituri in curtea fabricii din Craiova sau ar fi fost secretar cu propaganda, in vreme ce unul bun ar fi fost arestat pentru ca a condus un club de pionieri astronomi – sau ar fi vandut arme la arabi.

Nu stiu daca testul meu va este aplicabil, dar mi-as dori ca macar sa va puna pe ganduri in acest prezent in care nevoia de talent este mai mare ca oricand.

Poate ca e momentul sa discernem intr-adevar intre talent si aparenta. Intre un fond puternic si o impresie puternica. Intre un discurs de substanta si un discurs invatat.

Dar pentru a recunoaste talentul trebuie ca noi insine sa avem acest talent.