A.B.: Cred ca oamenii nu se schimba radical niciodata. Fiecare invata chestii noi, dar in directia in care il duc genele, educatia, personalitatea lui. Am stat sa ma gandesc dupa fiecare modul dintre cele trei facute pana acum daca exista ceva ce mi-a schimbat ce credeam, ce stiam despre mine si am descoperit niste revelatii, dar in niste directii pe care deja le anticipasem.
Mai degraba iti dai seama ca iti confirma ceva ce stiai sau iti deschide o usa pe care tu deja o vedeai, iti lamureste o idee pe care tu deja o aveai,etc. Cred ca o scoala de genul asta face parte din maturizare si te ajuta sa concretizezi niste cai pe care vrei sa mergi mai departe, sa le aprofundezi.
Cred ca descoperi ceva care era acolo in tine, dar nu te poate transforma radical in calugar cand tu ai vandut toata viata sapun din usa-n-usa.
A.B.: Nu cred ca tine de varsta, ci mai degraba de ce ai acumulat pana la varsta respectiva. Cred ca trebuie sa ajungi la o masa critica de informatie, de intelepciune si de knowledge ca sa poti sa beneficiezi cu adevarat de o Scoala de genul asta.
La fel e cu cititul: poti poti sa citesti Dostoiesvski la 12 ani. E posibil, intelegi cuvintele, frazele dar nu o sa il intelegi profund (eu cred ca nici acum nu am reusit sa trec de pragul asta
).
De exemplu, avem un coleg la Berlin care a facut un alt MBA pe la 20 si ceva de ani si ne marturisea ca atunci avea o cu totul alta intelegere: mai superficiala din punct de vedere business, dar si mai scolareasca mai pe ridicat mana la tabla, mai competitiva fata de ceilalti studenti. In timp ce acum, fiind mult mai matur, cu experienta de job, etc conteaza cum poti sa aplici ce inveti in competitia reala din piata.
A.B.: As vrea sa iti contrazic asteptarile si sa iti zic ca nu a fost Tokyo cea mai interesanta experienta, insa nu pot. De fapt, din punctul de vedere al stimularii, al intalnirii cu idei noi, asta a si fost, nu insa si din punctul de vedere al acumularii, ca valoare de informatie propriu-zisa. Poate si pentru ca acolo lucrurile sunt atat de diferite, incat e greu sa le vezi integrate in sistemul nostru.
Japonia te parasuteaza in alta lume si acolo totul este altfel, atat de altfel, incat aproape confirma ce se spune despre japonezi, cum ca ar fi niste extraterestrii deghizati. Este o societate foarte insularizata, foarte diferita si care si-a pastrat pana in zilele noastre caracterul asta ca diferentiator de marca.
Intr-adevar, sunt foarte diferiti, de la faptul ca folosesc telefonul mobil mai mult pentru a citi romane decat pentru a vorbi (userul mediu da 5 telefoane pe zi si surfeaza 3 ore pe net), pana la faptul ca unul dintre cele mai populare genuri literare este romanul scris pentru ecranul telefonului mobil sau, mai aproape de publicitate, ca o agentie poate lucra in paralel pentru cativa clienti competitivi.
A.B.: Cred ca a contat si aspectul asta, al coolness-ului, dar si chestii mai practice. Berlinul este ales pentru ca Scoala apartine ADC Germania si este patronata de Universitatea Steinbens din Berlin.
Japonia probabil pentru ca are o reputatie de inovatie, iar Asia cu miracolele sale economice exercita o fascinatie pentru caucazieni (desi China ar fi fost un teren de studiu mai potrivit din punctul asta de vedere, zic eu). De ce SUA? Cred ca este evident: pentru ca sunt cea mai mare piata de publicitate din lume.
A.B.: Nu cred. Cred ca n-am reusit sa-mi descopar un talent pentru kung-fu sau sa-mi deschid ochiul din ceafa. Incerc sa imi corectez defectele si sa-mi folosesc mai bine punctele tari. In rest, nu mi se pare atat de mare revelatia.
A.B.: E destul de greu sa iti dai seama de chestia asta. Practic, Scoala creaza un mediu artificial, un fel de survival sau Big Brother. Noi suntem scosi din mediul nostru timp de doua saptamani si bagati intr-o clasa 8 ore pe zi, acolo avem de facut teme, discutii de grup, etc., fara o alta miza decat aceea de a acumula si colabora. Este ceva ce nu se intampla niciodata in realitate.
Cred in felul asta ca oamenii ies din rolurile lor obisnuite. Pe de o parte e bine, e ok pentru ca e o interactiune ideala, pe de alta parte este neconcludent din punct de vedere uman, iar profesional cred ca se estompeaza diferentele.
Ca sa iti dau un raspuns, cred ca oamenii de marketing, PR, publicitate sunt destul de apropiati ca perspectiva de cei care vin din televiziune, de exemplu.
A.B.: E reconfortant ca poti ca sa mai arunci cate un “ce misto!” in romana si sa fii inteles, sau ca poti cere sarea in limba materna (e adevarat, mancam cam mult in timpul modulelor). In rest, pot sa zic ca am trecut de bariera limbii destul de repede si socializam in mod egal cu toate nationalitatile, evident cu o preferinta pentru ginta latina si ex-comunisti.
A.B.: Imi dau seama ce manager prost am fost. Si ce director de creatie bun puteam sa fiu. Acum e prea tarziu: voi fi un om de business mai bun. Distinctia asta care se face oameni de creatie-accounti-manageri etc. mi se pare pagubitoare, pentru ca pune etichete si oamenii raman cu etichetele astea si cumva se conformeaza, nu mai evolueaza.
Esti om de creatie, esti talentat, dar cam “nebun”, deci si un pic iresponsabil asa ca stai in banca ta! Si nu ne deranja, ca noi discutam de cifre (citeste lots of money) aici.
Asa functioneaza etichetele (si invers cand e vorba de accounti). Cum adica? Fac si strategie, va scriu cazurile de Effie, fac si business, sunt un sales-man si asta va umple de bani pe toti. Daca vrei sa fii un om de comunicare complet trebuie sa intelegi lucrul asta si sa incetezi sa mai desparti banii de creativitate.
Numai asa poti sa-ti faci treaba bine pana la capat, sa fii in control si sa finalizezi de la idee pana la executie. Cred ca Scoala asta elibereaza oamenii de creatie de tirania etichetelor.
Crowdsourcingul presupune externalizarea unui serviciu, nu catre un contractor sau un colaborator, ci catre un grup de specialisti sau o comunitate, sub forma unei competitii.
Desi initial ne-am propus sa povestim primele 24 de ore ale Festivalului Eurobest, credeti-ma, urmatoarele 24 sunt mult mai interesante …
Obsesia nationala a romanilor, brandingul de tara, revine mai abitir ca oricand in atentie. De data aceasta, de la o voce pe care o asculta toata lumea cu sufletul la gura: Mugur Isarescu. Si nu vorbim aici doar de lumea din Romania.
Intr-un interviu acordat Strategic.ro, Smaranda Gabrielescu, Account Director la Publicis Events, agentia care an de an organizeaza Premiile TVmania, povesteste despre provocarile organizarii unui astfel de eveniment si experienta acumulata in toti acesti ani.
ROM, batonul de ciocolata cu o vechime de 46 de ani pe piata din Romania, a fost relansat cu un nou slogan: “The taste of coolness!” si o campanie de comunicare integrata care imprumuta din valorile “Visului american”. La 1 octombrie a fost anuntata si lansarea unui nou ambalaj ce presupunea inlocuirea drapelului cu steagul american.
AdMasters.ro » Blog Archive » Ia de citeste!
18.05.2009 15:38
[...] Industriile creative trebuie conduse de oameni de continut [...]
Dragos
19.05.2009 14:21
Frumos spus, felicitari