In 20 de ani am crescut cat altii in o suta

Strategic: Traim un moment de impas?
Lucian Georgescu: Da, e un moment de impas. Albert Camus spunea ca “fericirea vine cand nu mai ai nici o speranta”. Ce inseamna asta? Ca trebuie sa bei cupa de fiere pana la fund, ca trebuie sa cazi in abis ca sa intelegi ca ai de urcat. Asa este si acum. Momentul acesta nu poate fi depasit decat prin oameni care sa schimbe ceva. Si acesti oameni nu pot fi decat tineri, cred eu. Nu inseamna ca ma spal pe maini. Noi am avut niste carti in mana pe care le-am jucat prost. Le-am jucat egoist, individualist, castigand poturi derizorii pe care le-am folosit in alte acte derizorii. De aceea cred ca e un impas. Imi e groaza de acesta perpetuare a nimicului, a maruntului, a superficialului in mentalitatea romanilor. E ca un bulgare care se rostogoleste si nu se mai opreste.

Strategic: Ai amintit de carti jucate prost. Ce ai fi facut diferit?
Lucian Georgescu: Nu as vrea sa se inteleaga din discursul meu ca eu as oferi vreo solutie. Nu am ce sa propun. Cred ca daca m-as fi concentrat asupra unui singur lucru, daca mi-as fi cultivat gradina fara sa o transform intr-o ferma sau cooperativa, daca mi-as fi cenzurat acesta apetenta pentru mare, mult, diferit, ubicuu, daca m-as fi concentrat asupra unui singur lucru bine facut, cred ca as fi fost mult mai impacat cu mine insumi astazi. Daca acelasi lucru l-ar face si ceilalti romani, daca am fi stiut sa apreciem mestesugul, umilinta si in acelasi timp nobletea mestesugarului de a face un singur lucru poate mai marunt, poate mai putin sclipitor, dar poate mai valoros intrinsec, facut doar cu propriile noastre maini si cu propriul creier, cred ca si tara asta ar fi aratat altfel. Dar noi am vrut mult, repede, mare; si nu in ultimul rand am vrut sa fim si cei mai frumosi si cei mai destepti…

Strategic: Ce se intampla cu Golden Drum?
Lucian Georgescu: Golden Drum moare. Am fost legat de acest festival si de oamenii de acolo atatia ani. Am fost legat de boemia inceputurilor. Festivalul a murit desi sloganul de anul acesta a fost “Re-Construction”. Acest festival a avut un parfum al lui pe care numai oameni ca mine care se duc de 15 ani il pot marturisi. Sigur ca si-a urmat menirea fireasca. Un festival trebuie sa fie din ce in ce mai mare, trebuie sa aduca noutati, sa fie interesant. Trebuie nu doar sa atraga noi participanti, ci si sa-i loializeze pe cei mai batrani. E o misiune foarte grea. In contextul acesta, festivalul a facut de-a lungul timpului unele greseli. Una a fost cea a deschiderii sectiunii internationale. Cea de campanii in care am fost membru al juriului anul acesta. Decizia aceasta pune in acelasi plan campanii din Albania cu campanii din SUA. Teoretic, organizatorii aveau dreptate sa faca asta pe de o parte din ratiuni pragmatice (nevoia de a atrage mai multe inscrieri, implicit mai multi bani) pe de alta parte din ratiuni de ordin filosofic – pana la urma, publicitatea din Europa de Est, chiar daca la inceputuri, va trebui sa se bata de la egal la egal cu publicitatea din Vest, altfel nu va ajunge sa ia premii la Cannes. Asa s-a lansat in urma cu citiva ani sectiunea de campanii. Si asa s-a creat prima fisura in ceea ce priveste pozitionarea festivalului. Golden Drum a inceput din acel moment sa-si piarda caracterul de festival eminamente regional. La momentul respectiv cei care au tipat cel mai tare au fost rusii. Ulterior, fisura s-a marit. Festivalul a devenit international, s-a extins la media, PR si digital. A fost un fenomen natural insa ce a facut mare Golden Drum l-a si distrus. Toata acesta “imburghezire” a distrus zona de boemie, de idealism. Cel mai important moment al festivalului a fost intrarea in The Gunn Report. Cand Donald Gunn a acceptat sa includa in raport punctele acumulate la Golden Drum, a inceput momentul declinului. Daca pana atunci era un loc de joaca unde ne intalneam noi, cei din est, dupa acel moment a devenit maidanul din spatele scolii al marilor agentii care si-au dat seama ca pot castiga puncte inscriind in poarta juniorilor. Lucrul nu a fost evident de la inceput desi unii dintre noi l-am simtit de atunci. Sa nu uitam ca avem de-a face cu mari agentii, cu generali experimentati in a manipula, in a conduce jurii, in a face lobby si in a obtine rezultate. Young & Rubicam Tel Aviv a venit la Golden Drum anul acesta pentru ca cineva s-a uitat peste rezultatele de la Cannes si le-a spus sa merga la Golden Drum pentru ca au nevoie si de punctele de acolo. Sau pentru ce credeti ca a venit Olivier Altmann de la Publicis?

Strategic: Te mai duci la Golden Drum anul viitor?
Lucian Georgescu: Golden Drum nu mai este ce a fost. This is it.