Impossible is nothing vs. nothing is possible

In cele ce urmeaza am nevoie de o precizare prealabila: nu am intentionat o  generalizare in randurile urmatoare ci doar o observatie atenta. Am luat in considerare intamplari foarte adevarate, pe care le gasesc simptomatice pentru marea parte a productiei publicitare romanesti.

Nu se poate.

Asa as putea sumariza crezul sub care se aduna mai multi producatori romani (sunt exclusi de aici producatorii audio-video, care sunt cu totul alta specie de oameni, cu adevarat minunati – pentru ca ei chiar infaptuiesc minuni).

Am cunoscut unii dintre cei mai pasionati si cu adevarat profesionisti oameni din industrie ca si producatori AV. E fascinant cum reusesc ei sa poata fi posibil cvasi-orice. Dar nu despre ei povestim astazi.

Ci despre “nu se poate”. Adica “buna ziua” in limbajul simplu al productiei de materiale publicitare. Materiale, care pentru a fi inghitite mai usor de un departament de creatie, sunt insotite in job order de lingurita cu miere a neobositei “limita e cerul”.

Si chiar aici, zbang!, are loc si conflictul dintre lumi. Creatia trebuie sa vina cu orice e posibil si dupa colt, nemilos, o asteapta talharul lui Nusepoate.

“Dar daca am incerca din doua bucati?
Nu se poate.
Dar daca schimbam… cu stii tu, ce vazusem pe net?
Nope.
Dar daca…
Nu.”

Inflexibil, stapan pe sine, convins. Nu se poate. Sa mai incetam cu avioanele, ca numai d’astea avem in cap.

Pai daca asta e meseria, vericule? Vindem avioane si vise (totusi palpabile). Pana cand vom reusi sa facem lumea mai frumoasa, putem intari speranta – vitala pentru noi toti – ca se poate.

Exista si o lege a atractiei care spune exact acest lucru (intrebati-o pe Oprah, sau pe restul natiunii americane). Think positive and positive things will happen! Sigur, putem compara. Uite in ce hal sunt ei si ce bine ne merge noua ca nu alergam dupa vise (doar ca sa fiu sigur, eram sarcastic).

E bine sa fii cu picioarele pe pamant, se aude o voce. Da, dar cu privirea?