F.C. Advertising

Nu mi-a placut niciodata fotbalul. Ma uit la ecranul televizorului si nu reusesc sa fiu atenta mai mult de un minut, hai doua. Mi-am chinuit amicii sa-mi explice de cateva zeci de ori care sunt regulile, care sunt strategiile, cum e cu campionatele si ligile, in speranta desarta ca voi gasi in mine un dram de interes pentru sportul care misca atat de multi oameni in toata lumea.

Fara succes. Fotbalul nu a reusit sa-mi capteze atentia.

Duminica asta insa, stand in fata televizorului si rasfoind o revista, am auzit intamplator discutiile de dupa meciul Dinamo cu Brasov, care a propagat Unirea Urziceni in varful Campionatului si in Liga Campionilor. Un talk-show in care se discuta cum a reusit Dan Petrescu sa duca in varf clubul caruia nici impatimitii fotbalului nu ii acordau prea multa atentie pana de curand. Si ceva mi-a atras atentia, pentru ca suna foarte familiar.

Anul asta la Effie, singurul campionat national de publicitate recunoscut de toata piata, o agentie mica, fara sustinerea financiara sau de business a vreunui mare grup international a surclasat de departe marile ‘cluburi’ din industria publicitara si s-a propulsat din spate, pe primul loc.

Si treptat am inceput sa deschid ochii spre acest domeniu atat de strain mie. Si am vazut mai multe lucruri care mi-au schimbat perceptia despre fotbal si mi-au imbogatit-o pe cea despre publicitate.

Clubul e ca o agentie. De cele mai multe ori, ai un patron care pune banii si investeste in jucatori, ca si in multe agentii. Un manager de club care are grija de toti angajatii clubului, si creeaza contextul ca toti sa poata functiona cat mai bine pe specializarea lor, ca si directorul/administratorul din agentie.

Si ai un antrenor, care in cele mai multe cazuri a fost un jucator de renume, ca si in departamentul de creatie, in care creativul care a bagat cele mai multe ‘goluri’ in cariera sa acum a ajuns antrenor de echipa.

Si ai jucatorii, care joaca meciurile de fiecare zi, asa cum fiecare dintre oamenii din agentie se antreneaza in fiecare pentru a concepe proiecte de comunicare cat mai bune.

In fotbal am regasit insa ceva ce in industria noastra nu este inca atat de prezent. Competitivitatea. Obsesia rezultatelor. Concrete, masurabile. Pe ce loc a iesit echipa in campionat, cate puncte a adunat, cu ce scor s-a terminat meciul.

Am inceput sa admir competitivitatea care mana de la spate industria fotbalului. Si in fotbal, ca si in publicitate, exista cluburi mai bine sau mai prost conduse.

Si in fotbal, ca si in agentie, conteaza si patronul, si managerul, si antrenorul si echipa si cum fiecare isi joaca rolul lui cat mai bine. Se vede ca acolo unde patronul este prea implicat in ‘strategia de joc’ si intra pe teritoriul antrenorului, intervine demotivarea. A antrenorului si a jucatorilor.