Client Service creativ? Pfui!

De unde si pana unde vorbim despre creativitatea Client Service-ului? De ce amestecam job-urile, calificarile, facultatile, organele, de ce vrem sa complicam niste lucruri simple: creatia creeaza, client service-ul serveste clientul! Ce nu e clar?

Chiar asa! Cine e atat de nebun sa vrea sa amestece rolurile? Doar ca uneori ti se cam ia atunci cand dai peste oameni care traiesc cu impresia ca cei de la creatie trebuie sa stea indubitabil la mansarda, iar ailalti la parter, ca sa fie cumva clar si in semiotica spatiului ca intre ei e o diferenta de grad, nu de natura de job.

Am o problema, recunosc, cu a perpetua prin clisee de industrie aceasta idee fixa a diferentelor intrinseci de… potenta intre cele doua specii. Sa gandesc, oare, asa pentru ca apartin speciei de la parter?

Nu stiu, zau, dar oricat de primitiva e conceptia, am intalnit atatia oameni de client service si din alte regnuri paralizati de diferenta asta cu dimensiuni ontologice: cu creatia trebuie sa vorbesti altfel,orgoliile lor sunt mai fragile ca oul de prepelita, trebuie sa fii atent cum pui problema, ca risti sa ratezi un briefing, iar daca doamne feri’ te exerciti critic, trebuie sa faci cel mai abil exercitiu de persuasiune, asta dupa ce le-ai adormit vigilenta prin complimente preliminare, ca sa nu-i demotivezi. Stiu, exagerez rautacios si din ratiuni teziste, dar vreau sa subliniez un viciu de sistem cu care am o problema si care e trist de frecvent. Acelora care m-au marcat prin opiniile lor le dedic aceste randuri.  Presupozitiile lor sunt vreo 3, cred:

1. Creativitatea nu se invata, nu se educa, te cam nasti cu ea.  Fericitule, tu cel care ai avut acest privilegiu, ursitoarele ti-au spus ca vei face spoturi si layout-uri si tu n-ai crezut!
2. Actul creatiei publicitare e un act demiurgic. Cannes-ul si Capela Sixtina nu-s chiar departe.
3. Clientul servit de specia de la parter este dusmanul portofoliului de creative.

Acceptam firesc ca un creativ ar fi praf daca ar fi pus sa faca project management – si, hei, cine e in fond atat de nebun sa-i ceara unui creativ sa faca project management? Atata risipire! In schimb, un account e poate mai indreptatit sa aspire la un upgrade palid, sa-si incerce pana lui modesta (si asta cand n-are incotro!), decat sa produca nedreptatea ontica de a cere unui creativ sa gandeasca un flow de proces sau sa-si vanda la client productul, in adevaratul sens al cuvantului.

Sunt rare personajele complexe, care isi transcend cu eleganta de felina rolul. Sunt rari creativii care produc idei frumoase, proaspete (nu doar disruptive!) si care au in acelasi timp modestia de a si le expune la targovetii judecatori fara sa fie ofensati de contraargumente, care accepta ca disputa innobileaza o idee, nu le pune doar portofoliul in pericol!

Ce-i drept, sunt rari si oamenii de client service care, pe langa process, flow si next steps, pot sa fie cuceritori prin carisma unei vorbiri cu stil si prin farmecul unor hobby-uri ascunse (sau macar printr-o cultura generala decenta.)
Dar tare bine ar fi sa nu mai hranim artificial intre noi diferente scornite de dragul de a ne desena in jur patratelul-fief al unicelor noastre calitati.

Cred ca ar trebui sa ne uneasca – deopotriva creativi si accounti – onestitatea cu noi insine, deschiderea cordiala unii fata de altii si poate sentimentul benefic ca nici unii nici altii nu producem nimic de importanta capitala pentru omenire. Ba dimpotriva!

NB! Mi-as dori ca rubrica inaugurata azi sa fie o mica bula de introspectie in industria noastra care nu ne mai incape. Invit bule complementare sau divergente sa se intersecteze la o comunitate de idei despre noi insine. Cu sinceritate si spirit de chirurg, daca se poate.