In anul 2009, unul dintre cele mai practicate sporturi a fost REMAT-ul (reciclarea materialelor). Obisnuiti si invatati din anii anteriori cu mecanismul REMAT-ului prin programul “Rabla”, consumatorii au avut parte anul trecut de o multitudine de promotii pe mecanismul REMAT-ului sau, mai bine zis, a “buy-back-ului”.
Mecanismul simplu i-a facut pe romani sa renunte la bunurile vechi sau nefolositoare in favoarea unor cupoane sau reduceri primite de la comercianti.
Am zice ca a fost “THE SOLUTION” in mijlocul crizei pentru a mentine vanzarile, a realiza cash-flow-ul necesar si a orienta cererea spre produse care se vand mai greu.
Nu e nimic gresit in a considera REMAT-ul o solutie foarte buna atata timp cat functioneaza mai bine decat discount-ul sau pretul special si aduce si un venit din valorificarea obiectelor uzate (CASTIGATORII – comerciantii, de doua ori). “Daca a functionat in piata auto, va functiona si in cea a electrocasnicelor, a tigailor, a blugilor si a cutitelor….”, au zis unii.
Pe langa faptul ca acest mecanism a fost mai atractiv decat o promotie simpla sau un discount aruncat in graba pe piata, avea si un “carlig” ce tine de consumatorul roman – faptul ca romanul e strangator si nu renunta la nimic pe gratis.
Vechea poveste cu “o sa fie bun la ceva” defineste de fapt si de drept felul nostru de a ne raporta la lucrurile din jur. Ne place sa colectam – cu totii avem cate un sertar cu “pungi de plastic” si unul cu “piese, suruburi si lucruri stricate”, avem pe balcon un frigider vechi si telecomenzi de la televizoare stricate la care nu am renunta usor. Mecanismul REMAT-ului ne-a gadilat un pic in zona pragmatica si am realizat ca putem renunta la “bunurile vechi” pentru un ban cinstit – deci iesim in castig (CASTIGATORII de pe locul 2 – consumatorii).
Nu aruncam nimic si din acest motiv nici nu avem deprinderea reciclatului. Nu ne-a motivat deloc partea nobila a REMAT-ului, cea legata de reciclare, dar, culmea, impotriva vointei noastre am invatat mecanismul reciclarii. Fiind implicati in proces, am vazut drumul pe care il fac produsele vechi pentru a se transforma in bani (deci si consumatorii au castigat de 2 ori).
Astfel, vrand-nevrand, criza i-a ajutat si pe cei care se ocupa de educatie in domeniul reciclarii (CASTIGATORII de pe locul 3 – cei care se straduiesc sa ne invete sa reciclam).
Avem deja 3 beneficiari/castigatori al programelor REMAT.
Unii comercianti au zis ca mai poate castiga si brandul de pe urma programului. Astfel, au “integrat” (“crosetat”, pentru cunoscatori) campania REMAT in ceva mult mai nobil – “platforma” lor de CSR. “Daca tot ne bagam in treaba cu reciclarea, ia hai sa capitalizam pe seama ei, sa stie lumea ca noi facem asta si sa ne creada pe cuvant ca o facem pentru ca ne pasa!” au zis majoritatea celor care au luat astfel de decizii. Multumiti ca au bifat pe partea de CSR si astfel au ajutat si brand-ul in “ochiul consumatorului”, “ca doar suntem in criza si nu avem bani de altceva decat promotii” – persoanele sus mentionate au impresia ca au procedat corect. SURPRIZA! Intamplarea face ca foarte multi au gandit astfel (la fel) si, din ceva care ar fi putut fi relevant pentru un brand intr-o categorie “going green, environmental friendly sau caring about… ceva”, am ajuns la un clutter, in care, de la retaileri la producatori, toti sunt in aceeasi situatie… “de pasatori”. Situatie nu foarte relevanta pentru consumatorul dezinteresat de mediul inconjurator. Chiar daca am spune ca era ieftin si oportun sa bifam partea cu “cat de mult ne pasa” pentru a regla PoP-urile (Points of Parity) sa nu ne asteptam la dragoste din partea consumatorului, pentru ca nu se va intampla (CASTIGATORII de pe locul 4, brandurile…mai mult sau mai putin).
Mai exista o categorie de “intermediari” care au castigat de pe urma REMAT-ului, categoria business-urilor oportuniste aparute pe seama nevoii de transport, a depozitarii sau a valorificarii (CASTIGATORII de pe locul 5 – facilitatorii oportunisti).
I-am lasat la urma pe cei mai castigati: TARA, adica Romania si Poporul, pentru ca a scapat de vechiturile din casele oamenilor (CASTIGATORII de pe locul 6 – Tara si Poporul).
Si o ultima categorie: am castigat NOI TOTI – pentru ca incepem sa depasim etapa de “culegator-strangator” si poate reusim sa ne civilizam (CASTIGATORII de pe locul 7: noi, cei care nu facem parte din Popor).
Crowdsourcingul presupune externalizarea unui serviciu, nu catre un contractor sau un colaborator, ci catre un grup de specialisti sau o comunitate, sub forma unei competitii.
Desi initial ne-am propus sa povestim primele 24 de ore ale Festivalului Eurobest, credeti-ma, urmatoarele 24 sunt mult mai interesante …
Obsesia nationala a romanilor, brandingul de tara, revine mai abitir ca oricand in atentie. De data aceasta, de la o voce pe care o asculta toata lumea cu sufletul la gura: Mugur Isarescu. Si nu vorbim aici doar de lumea din Romania.
Intr-un interviu acordat Strategic.ro, Smaranda Gabrielescu, Account Director la Publicis Events, agentia care an de an organizeaza Premiile TVmania, povesteste despre provocarile organizarii unui astfel de eveniment si experienta acumulata in toti acesti ani.
ROM, batonul de ciocolata cu o vechime de 46 de ani pe piata din Romania, a fost relansat cu un nou slogan: “The taste of coolness!” si o campanie de comunicare integrata care imprumuta din valorile “Visului american”. La 1 octombrie a fost anuntata si lansarea unui nou ambalaj ce presupunea inlocuirea drapelului cu steagul american.