Amintiri din publicitate. Episodul 1. Regizorul. O clasica poveste de dragoste si ura. Mai mult ura.

Intre un discurs relativ interesant al lui Russel Davies – nimic extrem de nou, dar prezentarea a fost plina de haiosenii, o conversatie alerta cu strategu’ Adi Docea, cateva mai obosite cu alti colegi europeni si un clasic Rammstein, Mutter, pe care-l ascult numai in pana de inspiratie, incerc sa termin primul articol dintr-o, speram, mai ampla serie de “Amintiri din publicitate”.

Da. Send, post, chat, twit, flick, skype, mess, link, what’s on your mind, do your own whatever si asa mai departe. Desi au inceput toate sa ma calce pe nervi, admit ca, intr-o zi, cam pe cand New Yorkul si Olanda vor fi noile Atlantide, tot ATL-ul din lume va fi pe net iar televiziunea – complet dinozaurizata. Chiar si asa, cineva tot va trebui sa regizeze niste spoturi.

Cine a facut macar 5-6 spoturi la viata lui (unul nu se pune, cu ceva noroc poate iesi perfect), stie despre ce vorbesc. Daca vreodata ti-a venit sa-i smulgi regizorului scaunul de sub fund si sa i-l faci guler sau sa iei la bataie costumiera cu first AD-ul, articolul asta e pentru tine.

Case de productie, bugete, reel-uri, locatii, costume, set design, props-uri, toate sunt o sursa de stres pentru creatie, pentru ca sunt potentiale surse de fuck-up. In plus, unul din 10 spoturi iese exact asa cum l-ai avut tu in cap.

Dupa 10 ani de filmat spoturi, am decis sa incropesc o lista de puncte de bifat in timpul procesului, cu intentia inocenta de a-l face mai putin aleatoriu.

Culmea e ca lista nu e atat rezultatul celor 8 ani de facut spoturi in Romania, cat al celorlalti doi de filmat in diverse alte parti ale lumii. Nu e o lista de frustrari ci doar cateva conditii care ar trebui sa garanteze o productie cel putin decenta si pe care nu ti le zice nimeni cand intri in publicitate.

1. cere reel-ul complet al regizorilor pe care ii selectezi pentru discutii si briefing; daca primesc doar 3-4 spoturi, refuz regizorul; oricat de multe spoturi as primi in reel, caut pe youtube, google, adforum, luerzersarchive, etc tot ce pot gasi facut de regizorul respectiv, inclusiv interviuri; gherlele nu sunt niciodata pe reel, dar pot fi gasite pe site-urile specializate in productie (shots, sourcecreative) sau pe site-urile caselor de productie, prodution designerilor sau cameramanilor; eventual, cere si reel-ul cameramanului, al editorului si al SFX supervizorului.
2. cere biografiile regizorilor; se pot afla lucruri surprinzatoare despre ei/ele; spre exemplu, ca regizorul respectiv nu e, de fapt, regizor, ci inginer, art director, supervizor de efecte speciale sau chiar storyboard artist.
3. cere parerea oricarui cunoscut care a mai lucrat cu el/ea
4. afla care e casa de productie cu care va lucra; multi regizori “performeaza” diferit, in functie de cat de bine se cunosc cu producatorii
5. cand nu poti sa iei o decizie, cand nimeni din lista pe care a reusit producatorul s-o incropeasca nu e potrivit si daca nu se poate lua de la zero procesul, alege regizorul ale carui “reel” si “treatment” sunt cel mai aproape de stilul pe care-l ai in cap pentru spotul respectiv; nu e nimic mai rau decat sa pui un regizor usor manierist sa-si iasa din stil, procesul va fi un cosmar si rezultatul dezastruos
6. regizorii semi-celebri sunt foarte periculosi; exemplu: cea mai mare productie din viata mea, acum 1 saptamana am terminat postproductia, a avut un buget de 1.3 milioane $, regizor faimos – Tarsem, casa de productie faimoasa – Radical Media, din Londra. Ma uit la cele 2 spoturi si, cu exceptia celor 20% mark-up al lui Radical Media (record mondial), zau daca stiu unde s-a dus milionul ala…
7. nu astepta sa-ti faca regizorul spotul, niciodata; colaborarile sunt posibile, dar scenariul e treaba creativului.
8. daca shooting board-ul e chiar storyboard-ul tau sau mai rau, schimba regizorul, rapid.
9. nu lasa in ppm “extra shots”, nu vor fi niciodata filmate si iti faci sperante degeaba; tot ce va fi filmat, trebuie sa fie in shooting board; daca nu se poate filma, taie-l de acolo
10. stabileste de la inceput daca regizorul se va ocupa de postproductie si sound design sau nu
11. in timpul filmarii, fii fratele siamez al regizorului, cu riscul de a iesi cu bataie; oricum, daca e competent, vine la sfarsitul fiecarei scene si alegeti impreuna dubla cea mai buna; n-am avut niciodata incredere in regizorii care instaleaza video assist-ul agentiei la 2 kilometri de camera
12. 12. nu te abtine de la nici un comentariu cu sens; daca taci la filmare, o sa plangi sigur la montaj
13. protejeaza, totusi, regizorul, de eventualele comentarii/intrebari inutile din partea colegilor sau a clientului, prin explicatii simple si convingatoare
14. chiar si cele mai perfecte, aparent, productii, au scapari care te vor scoate din minti dupa filmare, cand le vei observa, asa ca nu adormi in sezlong, de la prea multe sandvisuri
15. discuta absolut totul INAINTE de filmare – inclusiv formatul video, tratamentul de culoare, miscarile de camera, sound design-ul si muzica
16. ultima pe lista, cu voia dvs., si, pentru mine, cea mai importanta: nu uita ca e filmul tau si ca tu raspunzi pentru cum arata in final. Nu lasa pe nimeni sa-ti acapareze filmul, nici pe regizor, nici casa de productie, nici clientul.

Formeaza-ti o viziune si tine-te de ea. Cu cat viziunea ta coincide mai mult cu cea a regizorului, cu atat mai bine.

In mai bine de 10 ani, am incercat toate tipurile de regizori. Nu exista nici o reteta, e cu “vazand si facand”. Iar principiul de baza in managementul relatiei e ca e o relatie profesionala, bazata pe respect si ceva incredere, nu-i musai sa deveniti prieteni la catarama.

Pentru mine, “The Ultimate Commercial’s Director”, pe care nu l-am incercat inca, dar urmeaza, trebuie sa fie un star in ascensiune, pana in 30 de ani, cateva premii la Cannes, bun cu actorii sau cu efectele speciale, deschis, fara” fitze”, onest, flexibil doar pana se pune problema compromiterii spotului si deloc isteric.

In rest, regizori cu umor pentru comedie, sensibili pentru drame, fashion si romance, vizionari pentru “bigger than life”. Iar pentru scenarii de duzina, cand se intampla, regizori de duzina, fara rusine.

Nu disperati, urmatorul spot va fi mai bun!

PS1. Adresez pe aceasta cale multumirile mele tuturor regizorilor si producatorilor cu care am lucrat vreodata.

PS2. Am incercat sa fiu regizor de publicitate, am la activ mareata suma de 7 (sapte) spoturi. Recunosc, ca nu mi-a placut prea tare si am simtit clar, in unele momente, ca-mi depaseste competentele. Am decis sa nu mai repet experimentul si recunosc ca meseria de regizor e foarte grea, ca iti trebuie si scoala si experienta si nervi, etc.

PS3. Despre spoturi perfecte, de care, da, am avut parte, intr-un alt articol.