1% inspiratie, 99% inspiratie.

Desigur, procentele variaza. Desigur ca variaza in functie de om, proiect, moment al vietii si/sau alinierea planetelor (a se citi “motive nedefinite”). Desigur ca e corect si nu e aiurea.

Publicitatea nu e o arta. Poti sa o faci ca pe o arta, e treaba ta. Dar nu avem vernisaje sau edituri, nu ne urmaresc paparazzi pe strada. Stiu ca stim, dar uneori uitam. Si cand o facem, ne uitam pe pereti si asteptam sa vina ideea.

Ei, bine, cand se intampla asa, inseamna ca de fapt ne-am transformat mintea intr-un couch potato, cu burta de bere, care ragaie si face zapping cu o mana in pantaloni si cu cealalta cautand chipsuri in punga jumbo de pe canapea. Motivul pentru care se intampla asta e simplu: te nasti cu un talent, dar stilul trebuie sa ti-l definesti.

Ca sa nu se (mai) intample asta, ai nevoie de un set de exercitii (Pilatesul copywriterului – ca de noi, astia, vorbim acum). Incepi cu cele simple si poti sa ajungi – normal si ideal, de altfel – la unele foarte complexe. Cateva exemple:

1. Stinge televizorul. Ia o carte din biblioteca personala (sper ca exista). Eventual alege cu ochii inchisi ca e mai spicy. Deschide la intamplare. Fa o copie xerox, ca sa poti lucra pe text. Incepe cu analiza morfo-sintactica. In cazul in care mai stii cum. Daca nu, e de rau. Ai facut asta, minunat. Acum analizeaza cum sunt obtinute diverse efecte sau descrieri – la nivel de cuvinte, frazare. Cum sunt folosite timpurile gramaticale. Cu ce incepe propozitia. Cum se sparg frazele. Ele stau la baza unui stil de scriitura, nu?

2. Citeste toata cartea (reciteste-o daca e cazul). Cu un ochi expert, analizeaza cum au fost create si definite personaljele, locurile, experientele. Fii atent/a la persoana folosita, frazari (din nou), timpurile verbelor, etc. Analizeaza dozarea suspansului sau a povestii, modul in care esti calauzit prin poveste. Inchipuie-ti ca demontezi un radio sau orice masinarie, ca sa afli cum functioneaza. Poate parea dificil sau complicat, dar o sa te prinda.

3. Incearca sa faci acelasi tip de analiza cu filmele. Mare atentie la dialoguri (eventual alege un film cu adevarat bun, ca sa nu te iei cu mainile de cap). Urmareste si montajul, adica punctuatia cinematografica in care s-a “scris” povestea filmului.

4. Nu neglija partea vizuala. Da-ti teme, ca de exemplu fotografierea de obiecte rotunde, perfect incadrate in limitele imaginii. Fa poze timp de o saptamana, apoi joaca-te cu ele. Poate le pui cap la cap si faci o poveste. Go wild.

5. Uite-te pe birou. Alege un obiect. Un pahar de sticla verde, de exemplu (na, zic si eu asa). Brieful e: in doua randuri, font de 10, sa scrii trei (cinci, zece…) povesti. De exemplu: 10 minute din viata paharului, la persoana I; o conversatie dintre guma de sters si paharul verde; ce ai facut tu ca sa ajunga paharul verde pe birou, cu 22 de centilitri de apa in el; etc. Exemple stupide, dar intelegi ideea. Go wild. Apoi modifica brieful si scrie doar o fraza. Apoi iar modifici si scrii 10 randuri. Etc.

Astea sunt doar cateva. In rest, poti sa inventezi si sa incerci tot ce poti sau ai chef. Ideea e sa-ti placa, iar daca iti iubesti meseria – nu doar jobul – sigur o sa-ti placa. Si nu e binecuvantare mai mare decat sa-ti placa ce faci, in fiecare zi. Dupa 50 de ani incolo, o sa-mi dai dreptate. Succes.