“Lauda-ma gura ca-ti dau prajitura!”

Cu si despre branding personal si impersonal

Te-ai gandit vreodata cum ar arata CV-ul produsului tau preferat? L-ai mai cumpara daca tot ce ai vedea ar fi acest CV?  Toate televizoarele si-ar scrie in Curriculum Vitae ca ofera culori de nedescris si ca au experienta in  redarea clara a imaginilor.

Toti detergentii si-ar pune in CV ca au abilitati de scos petele si experienta in ketchup, ruj si vin rosu si la scrisoare de intentie de scoatere a petelor ar atasa recomandari de la gospodine. Si toate bauturile racoritoare ar avea drept hobby sa te racoreasca, alcoolicele sa te inveseleasca si medicamentele sa te insanatoseasca. In acest caz, cum l-ai alege pe cel care iti trebuie?

Dar daca te-ai uita si la propriul CV din perspectiva unui angajator? Presupunand ca dupa acest exercitiu de empatie n-ai adormit cu capul pe birou, visand la un job in departamentul de creatie si plangandu-te chiar si in vis ca esti nedreptatit si ca nu ti se da macar o sansa sa “dovedesti”, gandeste-te ca CV-ul e de fapt prima sansa irosita de a iti arata creativitatea.

Gandeste-te la tine ca la un produs incolor, inodor si insipid, asezat pe un raft intre alte zeci de produse de acelasi gen. Un director de creatie obosit, grabit si stresat se plimba cu cosul printre rafturi, avand de acasa o lista simpla: 1 bucata copywriter junior, 2 bucati art-director si jumatate de kilogram de strateg. Si pune-ti intrebare simpla : De ce tu? De ce te-ar alege pe tine??

Gramezi gramezi de CV-uri trase aproape la indigo, in care creativitatea si comunicarea sunt  asezate la “abilitati”, in care e inghesuita multa experienta nerelevanta si o educatie in sistemul comunist care pledeaza cumva prin simplul fapt ca exista importiva multdoritei “creativitati” stau pe biroul fiecarui director de creatie.

Care pana la urma ajunge mai mult de nevoie decat de voie la atat de blamatul sistem cu “stiu pe cineva care stie pe cineva care stie pe cineva”.

La un moment dat, era de notorietate faptul ca un director de creatie a primit in loc de cv un topor si in loc de scrisoare de intentie o scrisoare de amenintare cu moartea. Stiu ca si Botzi a primit acum multi ani o scrisoare de intentie de dragoste si o rama cu poza lui prinsa intr-o inimioara roz de la o aspiranta la titlul de “creativa”.

Indiferent daca demersurile celor doi au fost sau nu fructuoase, pot sa bag mana in foc ca au primit macar sansa unui test si atentia dorita din partea angajatorilor.

Nu e nevoie sa recurgi la astfel de gesturi, poti fi creativ oriunde, chiar si pe o pagina de CV scris in word. De exemplu la nume. Da, e numele tau si pentru tine e extrem de special pentru ca e al tau. Dar gandeste-te cat de interesant e din punctual de vedere al angajatorului.

Asta in cazul in care nu te cheama Televizorina, Semafor sau Prajiturel si atunci oricum CV-ul iti va fi citit cu voce tare intregului departament. Un nume spune mai mult decat 1000 de cuvinte.

Acolo poate fi pozitionarea.  Pune-ti porecla, sau, daca nu e relevanta, alege-ti singur un nume interesant si fa din el un renume. Ai citi mai degraba CV-ul lui Stapanul Ideilor decat pe cel al lui Cristi Marin, nu? Asta ca sa dau un exemplu la prima mana. Importante sunt datele de contact, acolo poti avea numele real, in rest e un joc de imagine si atat.

La obiectiv personal te rog nu-mi spune ca vrei sa-ti construiesti o cariera sau sa-ti dedici viata dezvoltarii firmei. Fii sincer! E preferabil sa gasesti la obiectiv pt job-ul de art-director: “dezvoltarea brandului personal si cresterea popularitatii prin cluburi dat fiind ca datorita combinatiei art+ director creste exponential dorinta de trial printre reprezentantele sexului frumos”.

La educatie apreciez mai mult cei 7 ani de acasa decat enumerarea liceului si facultatilor prin care ai trecut sau a zecilor de cursuri inutile la care ai bifat cu prezenta.. Experienta, daca nu e relevanta si nu se traduce printr-un portofoliu care sa scoata macar 2 interjectii, nu te obosi s-o inventezi.  Scrie “n-am” si o sa pun sinceritatea la capitolul valori personale.

Nu pune la abilitati creativitatea sau comunicarea! Creativitatea nu se proclama, se demonstreaza. In tot ceea ce esti si tot ceea ce faci. Nu-mi spune cat esti de creative, arata-mi!

Iar daca ai calatoriile si lectura la hobby-uri, crede-ma, ai atrage de zeci de ori mai mult atentia daca ai scrie ca hobby-ul tau e sa tai frunze la caini sau sa-ti dai cu parerea. 99% din populatie are ca hobby calatoriile si asta nu te inspira sa-i angajezi pentru o munca de birou.

Pana cand banalitatea, cliseele de exprimare si de obordare si excesul de “copy-paste” nu vor fi un avantaj competitiv prin comparatie cu aberatiile creative din alte CV-uri, incercati sa schimbati abordarea sis a faceti din CV o prima reclama buna. Reclama pentru voi insiva.