“Give me the freedom of a tight brief”

Citatul ii apartine lui Norman Berry, omul caruia David Ogilvy i-a predat carma creativa a agentiei atunci cand si-a gandit retragerea. Nu conteaza acum cat de contemporani au reusit sau nu sa ramana cele doua mari figuri.

Dar intre multele vorbe intelepte vehiculate in industria asta, cele de mai sus mi se par mai importante ca niciodata. Poate si pentru ca am avut sansa sa il cunosc personal pe omul asta.

Recent, a inceput o moda, a pasatului fara preluare a pisicii. Adica, atunci cand nu ai nici o idee de strategie (si nici de marketing in general) sa faci gestul supremei “generozitati” si sa dai libertate totala creatiei. Doar ca asa, oriunde, pe campii. Nu inspre vreun punct cardinal macar.

Multumesc frumos. Dar realmente, pentru putin. Creativul lasat in libertate totala, va adormi trist intre plus si minus infinit. Se va comporta exact asemeni magarului lui Buridan care nu a putut alege (la mijloc fiind pus) intre galeata cu apa si cea cu graunte.

Schizofrenicele euri creative scapate din lesa devin lacome. Vor tot, deodata. Rock’n’rola! Problema e ca nu pot sa aleaga niciunul dintre drumurile ce brusc li se astern in fatza. Daca celalalt era mai bun? Daca era mai spectaculos pe serpentine?

Si daca avea si curcubeul rasarinda de dupa Palais de Festival du Cannes la final? Si uite asa, creativul se trezeste incepand spectaculos vreo cateva zeci de autostrazi, dar nu ajunge nicaieri. Iar junioarele idei nascute talent, vor muri sperantza.

Daca vreti intr-adevar sa intindeti pana la cer libertatea creativului, va rog, va conjur, indicati macar orizontul. Sa fie ceva spre Nord, mai la frig? Sau mai spre Sud, la caldura? Atat si ar fi suficient.

Un punct de sprijin, asemeni lui Arhimede, atat va cere creativul… Si daca aveti si curajul sa il ascultati pe urma, puteti rasturna universul.