Mandri ca natiune | Spune ce valori ai, ca sa-ti spun ce citesti | In 20 de ani am crescut cat altii in o suta | Cristian Lupsa si Radu Ionescu | Reclame unicat in DoR
Veche vorba romanesca: sa nu musti mana care te-a hranit!
La finalul anului trecut am facut curatenie. In echipa. Ne-am despartit atunci cu greu, cu parere de rau de cativa oameni care, desi nu reusisera sa demonstreze profesional in agentie, apucasera sa ne fie colegi cateva luni bune si sa ne fie dragi ca oameni.
Ne-am despartit pentru ca am considerat – poate mai mult decat oricand – ca vremurile care vin nu sunt cele mai prielnice pentru a mai fi ingaduitori cu cei nepregatiti, cu cei lipsiti de entuziasm profesional, cu cei fara sclipire.
Divortul a parut amiabil: noi am explicat ce si de ce, oamenii n-au parut mirati – firesc, ca doar vestea venea ca urmare a prestatiei lor constant (sub)mediocre si dupa zeci de mustrari si avertismente – ba chiar au parut sa inteleaga, sa fie de acord ca singura maniera de a fi fiecare fericit era sa nu mai fim impreuna.
Daca ar exista o instanta a divorturilor profesionale, probabil ca noi si ei, cei de care ne-am despartit, am fi intrat in ea tinandu-ne de mana, asa cum a facut-o un cuplu celebru (cel aflat zilele acestea pe mai toate primele pagini ale tabloidelor) la divortul de anul trecut. Dar intocmai ca la celebrul divort, n-a durat mult si veninul a iesit la iveala.
In urma cu cateva zile aflam siderati cum una din persoanele de care ne-am despartit improasca agentia cu noroi in fata oricarui barfitor dornic sa asculte, muscand cu sete din mana care cu ingaduinta a hranit-o luni in sir. N-o sa petrec nici macar un paragraf despre ce spune si cat de neadevarat este – ca sa citez dintr-un film mult drag mie “I won’t dignify this with an answer”.
Oricine ne cunoaste macar un pic stie cum se munceste in agentia noastra (ca volum si calitate a muncii) si cat de multe face agentia pentru fiecare om in particular si pentru echipa in ansamblu. Spre deosebire de mult mediatizatul divort, voi avea si eleganta de a nu spune public nici numele persoanei in cauza, pentru ca n-as vrea sa fiu responsabila de incheierea abrupta a carierei nimanui.
Dar am vrut sa vorbesc despre situatie, pentru ca nu e chiar o exceptie, ci mai degraba un fenomen, si oricine – angajat sau angajator – stie acest lucru. Din pacate nu rar se intampla ca oamenii care pleaca din companii cu tinicheaua neprofesionistului de coada sa-si ascunda impotenta profesionala in spatele unor atacuri gratuite la adresa fostului angajator.
Pentru ca le este imposibil sa admita ca au fost concediati din cauza propriei nepasari sau delasari, multi fosti angajati pun vina in carca firmei si colegilor. Si nu putini oameni stau gura casca si-asculta, si-apoi impartasesc cu voluptate. Unii din ei sunt chiar alti angajatori.
In ce-o priveste pe fosta noastra colega n-o sa fac nimic anume. Stiu ca se va intampla intr-o zi sa ma-ntalnesc cu ea si imi voi amana pana atunci momentul de satisfactie. Astept s-o vad cum se va putea uita in ochii mei stiind – si eu, si ea – care este de fapt adevarul. Imi place sa sper ca un dram de bun simt inca mai are si ca ii va fi rusine.
Dar, va propun deschis un lucru voua, colegi din alte agentii: cand angajam un om care-a calcat si-o zi prin alta parte, haideti sa sunam si sa cerem referinte. Eu, una, promit s-o fac de-acum. Si, daca voi fi intrebata, sa le dau corect, echilibrat, cu bune si rele, fara rautate fata de fostul angajat. Sunt cativa oameni – directori de agentii pe care-i respect – care m-au intrebat in trecut si care stiu cat de precise si obiective imi sunt caracterizarile.
Pana atunci, va spun cu sinceritate tuturor: niciun om de caracter si decent profesional nu va fi niciodata dat afara din agentia pe care cu onor o reprezint. Dar – criza sau nu – ne vom face mereu curatenie in propria ograda. Mediocritatea si nesimtirea nu-si vor gasi niciodata casa buna in agentia noastra. Vor fugi singure, mancand pamantul, sau vor fi respinse de restul organismului frumos si sanatos.
Pe un perete al cladirii in care locuim e scris ceva – si sub acest motto ne desfasuram eu si colegii mei cu mandrie activitatea: “You have come to a place that doesn’t tolerate anything but the best”.
Crowdsourcing
Crowdsourcingul presupune externalizarea unui serviciu, nu catre un contractor sau un colaborator, ci catre un grup de specialisti sau o comunitate, sub forma unei competitii.
Nicoleta Padure
Desi initial ne-am propus sa povestim primele 24 de ore ale Festivalului Eurobest, credeti-ma, urmatoarele 24 sunt mult mai interesante …
Vezi alte editoriale
Mandri ca natiune
Obsesia nationala a romanilor, brandingul de tara, revine mai abitir ca oricand in atentie. De data aceasta, de la o voce pe care o asculta toata lumea cu sufletul la gura: Mugur Isarescu. Si nu vorbim aici doar de lumea din Romania.
De 10 X Premiile TVmania
Intr-un interviu acordat Strategic.ro, Smaranda Gabrielescu, Account Director la Publicis Events, agentia care an de an organizeaza Premiile TVmania, povesteste despre provocarile organizarii unui astfel de eveniment si experienta acumulata in toti acesti ani.
Senzatiile tari trezesc romanul
ROM, batonul de ciocolata cu o vechime de 46 de ani pe piata din Romania, a fost relansat cu un nou slogan: “The taste of coolness!” si o campanie de comunicare integrata care imprumuta din valorile “Visului american”. La 1 octombrie a fost anuntata si lansarea unui nou ambalaj ce presupunea inlocuirea drapelului cu steagul american.
Studiul european de monitorizare in domeniul comunicarii
Asociatia Europeana pentru Educatie si Cercetare in Relatii Publice (EUPRERA) si Asociatia Europeana a Directorilor in Comunicare (EACD) au dat publicitatii rezultatele studiului european anual de monitorizare in domeniul comunicarii.
Social Media Summit Cluj
Cum ar putea creste vanzarile prin pagina de Facebook? Este LinkedIn locul in care un antreprenor poate gasi parteneri de business de incredere? Se poate o afacere promova in 140 de caractere sau mai putin? Ce asteptari au de la Social Media si cum folosesc companiile retelele sociale pentru pentru a se promova? Raspunsurile la aceste intrebari pot fi aflate la Summit-ul regional despre retele sociale si strategii de marketing prin social media, organizat de revista Biz la Cluj.
Dan Santimbreanu
18.03.2009 14:06
Hmmm si acum, de mai bine de 15 minute, stau si incerc sa imi dau seama despre cine vorbesti
)
In fine… Sa ceri referinte inainte sa angajezi un om mi se pare un lucru bun dar nu este neaparat relevant. In general oamenii mediocrii stiu sa isi lase peste tot pe unde au lucrat impresii demne de mentionat mai departe.
Si eu am avut colegi mediocrii ridicati la rang de persoane de care nu te puteai lipsi in agentie. Deh… cred ca asta se intampla peste tot nu numai in PR.
Insa totusi, exista si reversul medaliei. Uneori exista manageri care nu stiu sa valorifice potentialul unui angajat iar acesta din urma sfarseste prin a-i fi lehamite si in final el nu mai performeaza. Clar un astfel de angajat nu isi cunoaste interesul, acela de a se dezvolta, a invata mereu lucruri noi s.a.m.d., atata timp cat isi petrece luna pontand cardul si asteptand ziua de leafa.
In general cand schimbi macazul si intrii in alt mediu de lucru identifici diferentele majore ca sa nu mai vorbim de faptul ca iti incepi propozitiile cu “Noi in agentia xyz faceam ….”. E pe undeva normal sa aduci in vorba si lucrurile care mergeau prost si lucrurile care mergeau bine. Iar daca vorbesti de un lucru care mergea rau nu este neaparat rea-vointa ci dorinta de a perfectiona si evita acel lucru la noul tau loc de munca. Insa daca exagerezi cu enumerarea lucrurilor care mergeau rau atunci clar ajungi sa “musti mana care te-a hranit” si sunt de acord cu cele spuse de tine. Este un lucru pe atat de penibil pe cat este de jenant.
Si totusi ma intreb ce te-a determinat sa scrii acest editorial…
Eliza
18.03.2009 21:12
Desi frumos condei in acest editorial, nu pot sa nu ma intreb si eu care este scopul lui de fapt. Am mai auzit de curatenii prin ograda, am auzit si de oameni care au plecat singurei prin alte parti. In ambele cazuri este clar ca ceva nu a functionat. Si e normal ca cineva sa fie nemultumit in fiecare caz. In plus, nu cred ca mereu initiativa a plecat de la angajator. Mai ales in conditiile in care anul trecut au fost cel putin 7 astfel de cazuri. Cel putin atatea am identificat dupa o mica cercetare pe care o poate face oricine pe Google.
Asadar este doar normal ca oamenii sa evite situatiile neplacute din trecut si sa se fereasca de ele in primul rand prin a le povesti potentialului nou angajator. Sunt convinsa ca si dumneavoastra vi s-a intamplat sa aveti interviuri si chiar sa angajati oameni care se plangeau de fostul loc de munca. Insa nu inteleg de ce acest editorial aici, unde pana la urma lumea intra pentru a citi despre PR. Pentru ca acest editorial nu cred ca va face un PR pozitiv, din punctul meu de vedere.
ciudat
19.03.2009 01:55
e normal ca in urma catorva luni sa decizi daca vrei sa mergi sau nu mai departe cu niste angajati. peste tot exista perioade de proba. nu vad insa de ce acest lucru face subiectul unui articol. … “rufele nu se spala in public”, zice o alta vorba romaneasca.
Răzvan Tîrboacă
19.03.2009 02:22
Si inca o vorba romaneasca: “cine se scuza, se acuza” ..
Eliza
19.03.2009 11:52
Ca sa fie clara identitatea autorilor comentariilor de mai sus, Eliza Rogalski comenteaza si se semneaza intotdeauna cu link (ca acum). Eu nu comentez anonim si faptul ca mai sus exista un comentariu semnat de o persoana cu nume identic ma determina sa fac aceasta precizare. In rest, in general, cand conduci o pravalie faci si bune si rele, ca oameni suntem toti, dar cand iti pleaca un om si arunca cu noroi inapoi, nu e deloc bine si te enervezi. Faptul ca Gabriela a decis sa isi faca public punctul de vedere despre o intamplare este normal, omenesc si inainte de toate justificat. Cand veti ajunge ca ea, o sa intelegeti ce spun.
Răzvan Tîrboacă
19.03.2009 12:00
@Eliza Rogalski pentru a nu mai avea probleme de identitate, iti recomand sa-ti pui avatar pe http://www.gravatar.com . Practic, oriunde vei comenta cu adresa ta de mail, iti va aparea si poza
gabriela lungu
19.03.2009 12:54
Prima oara cand un editorial al meu pe strategic.ro primeste comments
Si nu stiu inca daca sa ma bucur sau nu 
Tot respectul pentru cei care pleaca atunci cand chiar nu mai cred in sau nu le mai place la locul de munca. Eu insami am plecat la un moment dat (adevarat, doar o singura data in 12 ani). E dreptul angajatului (oricat de putin ii place angajatorului; si recunosc cinstit ca nici mie nu mi-a cazut vreodata bine).
De inteles si micile comentarii de care spunea Dan: “Acolo era…, acolo faceam…”. Sunt firesti, umane.
Articolul vorbeste insa – clar, credeam eu
– despre altii si altceva. Despre cei care, desi stiu ca nu performeaza la locul de munca, aleg sa nu se indrepte si totusi sa ramana, sa stea si sa greseasca pana cand compania le cere sa plece. Si dupa ce pleaca spun lucruri rele neadevarate despre companie si colegi, adica exact cei care i-au ajutat cand nu puteau, i-au invatat cand nu stiau, au muncit si pentru ei cand nu faceau…
Rationamentul meu e urmatorul: oare daca au ramas cat de mult au putut in ciuda performantei slabe, nu inseamna ca le era bine? oare vertical nu era sa plece singuri daca chiar nu le era ok? oare daca abia dupa ce au fost trimisi acasa au gasit brusc cusur companiei, nu au sindromul vulpii care nu (mai) ajunge la struguri? oare (si asta e cel mai important) n-ar putea sa se refere doar la defectele adevarate (pe care – slava domnului! – le are orisicine din belsug) si sa nu inventeze?
Motivul pentru articol e simplu si scris pe fata… chiar in articol: am aflat ceva saptamana trecuta care m-a suparat tare, cum corect zicea Eliza Rogalski. Scriind saptamanal un articol pentru strategic.ro si luandu-mi subiectele din realitatea imediata, din ce mi se intampla la birou in saptamana anterioara, guess ce subiect mi-am ales
Saptamana asta a fost frumoasa! Asa ca o sa scriu de bine saptamana viitoare
Zi buna tuturor!
Mihaela
27.03.2009 13:01
Gabriela,
Felicitari pentru articol! Insa din pacate, pe mine m-a intristat foarte mult! Eu am muncit extrem de mult si am depus eforturi foarte mari pentru a intra in PR. Cred ca oamenii de genul angajatei demise nu constientizeaza ce sanse au avut la un moment dat. Am studii de specialitate si niste premii de la PR Award, am investit din bugetul meu personal in aproape toate programele de training din domeniu, am s si aveam insa experienta pe project management (acumulata in cadrul unui ONG) si cea de asistenta VP intr-o banca (era sursa mea de venit) nu m-au ajutat deloc sa intru in PR. Am reusit totusi dupa ceva ani sa intru in piata (in urma unei testari scrise si practice) insa nu in capitala ci in “provincie” (am avut sansa de a pune bazele unui departament PR si gestionarea acestuia in totalitate, experienta pe care in Bucuresti nu cred ca as fi trait-o foarte curand). Tocmai pentru ca imi doream foarte mult sa intru in PR am fost dispusa sa ma relochez chiar pe bani mai putini. Am mentionat cele de mai sus tocmai pentru a se intelege de ce m-a revoltat acest articol. Ar trebui sa profitam la maximum de sansele pe care le avem.
andra
06.04.2009 21:43
nu e prea frumos. nici de o parte, nici de cealalta….ca la gradinita.
inteleg insa partea cu lipsa de inspiratie din saptamana respectiva.