Jurnalistii au decis: 8 pentru PR-ul Corporate

Am aflat ca oamenii de PR Corporate pot fi duri cu munca pe care o fac zi de zi si isi recunosc, cel putin partial, greselile. A venit randul sa vedem ce parere au jurnalistii de media si advertising despre aceasta realitate.

Care sunt problemele reale pe care le au jurnalistii in incercarea de relationare cu oamenii de PR corporate de la noi? De la simpla neintelegere a deadline-urilor, la raspunsurile primite dificil sau deloc, la reticenta in a ajuta jurnalistul pe anumite subiecte si pana la lipsa de transparenta, toate aceste aspecte ar fi posibile cause.

Cat este dracul de drac sau zana de zana am incercat sa aflam de la Alexandra Badicioiu, Mirabela Manea, Ruxandra Gubernat, Loredana Sandulescu si Simina Mistreanu.

In general, jurnalistii de media si advertising par a se intelege bine cu oamenii de PR si nu au foarte multe sa le reproseze.

Ca frecventa, principala problema tine de deadline-uri. Insa nu ratarea deadline-ul mi se pare cea mai mare problema, ci neseriozitatea, sau altfel spus nonsalanta de a face o promisiune si de a nu o respecta”, a spus Loredana Sandulescu, redactor la revista “Biz”.

De asemenea, ea afirma ca o alta problema majora este “vorbitul pasareste” . “Formele fara fond, transmiterea unui mesaj doar de dragul de a spune ceva fara a comunica relevant pentru cel caruia i te adresezi. In limbajul de redactie este ceea ce numim <<raspuns PR-istic>>.  Intre a primi <<un raspuns PR-istic>> si un refuz, intotdeauna mi se pare mai onest refuzul”, a adaugat Loredana.

Parerea ii este sustinuta si de Ruxandra Gubernat, Redactor Sef la Smark.ro.

Ma irita profund fraza <<trebuie sa treaca pe la PR, sa-si dea OK-ul>>. Uite, aici vad o mare problema. Daca nu suntem capabili sa ne asumam un discurs care, uneori, iese din <<ce trebuie sa spun/ce e mai bine pentru companie>>, valoarea informatiei scade, eu simt, publicul meu simte un discurs contrafacut, taiat, cenzurat de politica agentiei/companiei.

Si atunci calitatea continutului meu scade, dar si probabilitatea ca eu sa ma adresez acelei agentii/companii pe viitor”, a apreciat Ruxandra Gubernat.

Acesta este un motiv suficient pentru care multi jurnalisti cu experienta prefera sa « ii sara » uneori pe oamenii de PR Corporate si sa se duca direct la sursa. Ruxandrei Gubernat, de exemplu, nu ii plac intermedierile. Intelege insa necesitatea lor si i-ar placea sa creada ca PR-ii Corporate sunt ambasadorii agentiei si stiu cel mai bine ce, cum si cand sa comunice spre exterior.

Oricum, cred ca depinde foarte mult si de capacitatea mea, ca jurnalist, si a lui, ca om de PR, de a stabili o relatie. Daca se intampla sa comunic foarte bine si eficient cu ‘PR’-ii, nu simt nevoia sa trec peste ei. Daca, pe de alta parte, simt ca asta imi incetineste accesul la informatia de care am nevoie, incerc sa aprofundez relatia cu oamenii care ma intereseaza din agentie”, a mai spus Redactorul Sef Smark.ro.

Si redactorul Wall-Street.ro Simina Mistreanu spune ca sunt cazuri in care prefera sa sara peste oamenii de PR. Un motiv ar fi viteza de reactie pe care o primesti de la un om pe care il suni direct fata de situatia in care astepti ca PR-ul sa-i transmita intrebarile si apoi sa astepte raspunsurile, care vor ajunge in final la tine.

Apoi,cateodata e mai eficient sa iti expui “cauza” direct omului la care vrei sa primesti acces. Si mai sunt cazuri in care ai pur si simplu o relatie buna cu managerul si atunci nu mai e nevoie de intermediar”, a apreciat Simina Mistreanu.

La randul ei, Alexandra Badicioiu, Sef Departament Features & Media la “Cotidianul”, considera ca a ramas insa un obicei destul de raspandit si care, din pacate, nici nu crede ca va disparea curand. Acela de a da un comunicat si de a insista apoi sa apara stirea prin multe telefoane-rugaminti.

Cat despre evitarea omului de PR, depinde foarte mult de cine este acesta. Alexandra apeleaza la aceasta solutie doar atunci cand experienta i-a aratat ca ii ingreuneaza munca – raspunsurile prind un aer pompos si ajung mult mai tarziu decat daca ar apela direct la persoana cu care este interesata sa vorbeasca (sau nu mai ajunge deloc).

Sunt insa mai multe cazurile in care apelez la PR prima data, pentru ca ma ajuta cu informatii preliminare si imi ofera alternative care reusesc sa imi imbogateasca articolul”, a concluzionat Alexandra Badicioiu.

Ceea ce ne face sa incepem sa ne recapatam increderea in oamenii de PR Corporate, dar si in faptul ca aceasta piata se dezvolta.  Si asta deoarece situatiile in care jurnalistii sunt incurcati in munca lor de catre oamenii de PR par a fi din ce in ce mai rare.

Am incercat sa le explic fluxul de cotidian si un pic din bucataria redactiei – care sunt paginile de media, cand apar, care este ora de predare a acestora, la ce ora e cel mai indicat sa dea comunicate/informatii pentru ca acestea sa poata fi folosite in timp util, ce tip de informatii sunt relevante pentru media generalista.

Nici noi, ca jurnalisti, nu comunicam mereu asa cum ar trebui ce si cum avem nevoie si presupunem ca PR-ul stie  din oficiu toate astea”, a apreciat reprezentanta ziarului “Cotidianul”.

In relatia jurnalist – om de PR, Mirabela Manea, redactor la IQads.ro, crede ca cel mai mult conteaza bunul simt. Asta poate stopa, de cele mai multe ori, divergentele care apar in interactiunea celor doua parti.

Din pacate, o problema specifica cu care m-am confruntat destul de recent a fost evitarea unui raspuns si pasarea responsabilitatii asupra clientului. Propozitia <<clientul nu vrea sa spuna mai multe>> nu ar trebui sa fie rostita de niciun om de PR, oricat de Junior ar fi in acel moment”, considera Mirabela Manea.

I se mai intampla si ei sa mearga direct la omul din agentie de care are nevoie, dar numai in situatia in care omul de PR care nu i-a dat informatia de care a avut nevoie la momentul oportun. “Dar asta nu s-a intamplat de foarte multe ori, in general pun la CC PR-ul cand abordez un invitat pentru o declaratie sau pentru un material”, a concluzionat Manea.

Loredana Sandulescu este dispusa sa acorde a doua si chiar si a treia sansa celor care gresesc. Nu intrerupe colaborarea cu un PR daca s-a intamplat ca o data, in loc sa o ajute mai mult a incurcat-o. Intai incearca sa afle care au fost problemele, daca incurcatura s-a produs din cauza PR-ului sau a unei terte persoane, daca a fost o neintelegere, lipsa de expertiza pe solicitatarea ei sau pur si simplu nesincronizare.

Daca <<talentul>> de a incurca devine o obisnuita atunci sar sau evit PR-ul respectiv”, a mai spus Sandulescu.

Multinationale versus locale

Am fost curioasa daca jurnalistii de specialitate observa o diferenta intre felul in care comunica o agentie locala sau una multionationala. Parerea comuna a fost ca diferentele sunt insa minuscule, problema principala fiind un pic mai multa birocratie in cazul unei multinationale.

Agentiile de publicitate multinationale, de exemplu, dau mai multa atentie comunicarii externe, in timp ce unele agentii locale nu au nici macar un om dedicate comunicarii cu presa. Dar n-as generaliza, fiecare agentie de publicitate intelege sa faca PR in felul ei”, a spus reprezentanta IQads.ro.

Desi nu exista reguli si de obicei interactiunea cu o multimantionala implica mai multa birocratie, Simina Mistreanu, redactor Wall-Street.ro, a afirmat ca s-a intalnit cu situatii in care accesul la managementul strain al unei multinationale a fost mai usor decat accesul la managementul local al aceleiasi multinationale.