Nume: Gabriela Lungu
Job: Managing Partner THE PRACTICE
Slogan: Nobody cares what you show him unless you show him that you care
Stil de viata: Agitat
…aceasta ora nu ar trebui sa existe pentru nimeni…
Ma trezesc. Pun mana pe BlackBerry sa opresc alarma de dimineata si ma pomenesc petrecand inca vreo jumatate de ora in pat citind rapoartele de monitorizare a presei pentru clienti, statusurile si comment-urile prietenilor pe facebook, post-urile celor pe care-i urmaresc pe twitter. Pun si eu un tweet si ma ridic.
Trebuie sa plec la birou – cand au zburat 90 de minute?! Imi vine o idée pentru un client din zona de Consumer si o sun pe Oana (n.r. Bulexa) sa i-o impartasesc. Ii place si ei – o s-o punem in practica! Beau pe fuga o cafea cu sotul meu si la drum.
Merg la Ioana si Stefan (n.r. Iordache) sa povestesc cu ei la o (a doua!) cafea. Imi iau tigarile cu mine – astazi nu prea am chef sa “respir liber” (cica asa trebuie sa-ti spui in loc de clasicul “ma las de fumat” care aduce creierului aminte de… fumat)
Ma vad cu Alina (n.r.Tataru) sa vorbim un pic de ultimul brief primit de la World Vision. Fara sa ne dam seama incepem sa facem status report pe toti clientii – ne prindem si ii chemam si pe ceilalti colegi din departamentul ei.
Fug la Up Town sa iau masa cu un client. “Tot tartar de ton?” – ma intreaba ospatarul… Se vede treaba ca petrec cam multe pranzuri la Up Town…
Ajung in agentie bucuroasa ca n-am intarziat la meeting-ul bi-lunar cu unul dintre clientii vechi. Incepem prin a povesti ce-am mai facut de cand nu ne-am vazut – vorbim un pic de vacante, de familii… E frumos sa lucrezi cu cineva de multa vreme, sa ajungi sa cunosti si omul, nu doar clientul…
Colegele mele navalesc la mine-n birou chicotind amuzate – au o idée de surpriza pe care sa i-o facem saptamana care vine lui Andrei (n.r. Balan), singurul baiat din echipa noastra. E super fun! Ma bag si eu imediat!
Am primit inca de dimineata niste intrebari de la un ziarist specializat pe industria noastra – ar vrea cateva previziuni pentru ultima jumatate a anului. Am dead-line maine pentru raspunsuri, dar… mai bine le trimit de azi daca tot am timp. Change of plans! Andrei si Oana ar vrea sa verifice cu mine o ipoteza pentru pitch-ul de vineri… Las raspunsurile pentru mai tarziu.
Primesc un link – un blogger important a scris ceva despre un client de-al nostru. Ura! E de bine. Iau link-ul, il reduc si-l pun pe twitter; nu uit sa dau un DM de multumire catre autorul postului.
S-au mai oprit telefoanele… Am timp sa gandesc. Imi fac un “to do list” pentru maine, termin raspunsurile pentru presa, imi vine o idée de proiect intern, arunc un ochi peste situatia pentru primele 6 luni trimisa de directorul financiar… Au! Iar s-a facut 8.30???
Ajung acasa – sotul meu e inca la birou. Imi spune ca ajunge in jumatate de ora, exact timpul de care am nevoie sa fac pic-ul zilnic de sport. Pornesc DVD-ul lui Tracy Anderson si incep: 1 plie, 2 plieuri…
Cina romantica in mica noastra curte japoneza. Tacamuri de argint, pahare de cristal, muzica-n surdina, vin frantuzesc de calitate… Ne place sa ne simtim ca-n restaurante fancy chiar la noi acasa…
Inainte de culcare, macar un capitol sa mai citesc din Luna Noua (n.r. cel de-al doilea volum din seria Amurg scrisa de Stephenie Meyer)… Sunt la jumatatea cartii si devine asa de palpitant…
Am terminat! Maine trec la volumul 3! E deja 3???
Crowdsourcingul presupune externalizarea unui serviciu, nu catre un contractor sau un colaborator, ci catre un grup de specialisti sau o comunitate, sub forma unei competitii.
Desi initial ne-am propus sa povestim primele 24 de ore ale Festivalului Eurobest, credeti-ma, urmatoarele 24 sunt mult mai interesante …
Obsesia nationala a romanilor, brandingul de tara, revine mai abitir ca oricand in atentie. De data aceasta, de la o voce pe care o asculta toata lumea cu sufletul la gura: Mugur Isarescu. Si nu vorbim aici doar de lumea din Romania.
Intr-un interviu acordat Strategic.ro, Smaranda Gabrielescu, Account Director la Publicis Events, agentia care an de an organizeaza Premiile TVmania, povesteste despre provocarile organizarii unui astfel de eveniment si experienta acumulata in toti acesti ani.
ROM, batonul de ciocolata cu o vechime de 46 de ani pe piata din Romania, a fost relansat cu un nou slogan: “The taste of coolness!” si o campanie de comunicare integrata care imprumuta din valorile “Visului american”. La 1 octombrie a fost anuntata si lansarea unui nou ambalaj ce presupunea inlocuirea drapelului cu steagul american.
miha
17.08.2009 21:49
Esti foarte tare doamn! asta daca intr-adevar ai spus adevarul si citesti stephenie meyer
Mauritius
17.08.2009 22:11
Balane, esti in pericol. Suna-l pe Ispir, ca si el tot singurul baiat din echipa a fost. Si el a fost in toata echipa…. Sau doar in varful ei.
ionescu
19.08.2009 20:28
deci nu faceti mare lucru intr-o zi de … lucru
Silvia
26.08.2009 19:48
Se vede ca-ti place viata ta… Felicitarile mele!
margareta
01.09.2009 11:39
O intrebare am doamna Gabriela Lungu:
De muncit…de muncit cand munciti?
Si ce exemplu incercati sa serviti tinerilor aspiranti sau profesionisti?
Va plangeti ca vin copii in agentii de publicitate si pr ai au pretentii de mii de euro sau ca le e lene sa munceasca…
Pai cum altfel ar putea sa aspire la gradinile japoneze ale mentorilor lor daca nu urmandu-le exemplul.
Felicitari pentru cariera de succes!
Aleluia
06.09.2009 17:17
Mie mie se pare ca d-na Lungu a incercat sa “bolduiasca” faptul ca este DOAMNA cu tabieturi fine, cu eleganta si intre degetele de la picioare…Mai precis, are ultima generatie de telefon, are conturi pe toate site-urile la moda, are idei bune si clienti misto si colege cu care le impartaseste, mananca ton la restaurante elegante si chelnerul ii citeste pofta de ton din priviri, face exercitii la moda de pe DVD la moda, cineaza romantic cu sotul in gradina japoneza ca asa e la moda, tacamnuri de argint, pahare de cristal, un sot naiv si credul asa cum si-ar dori orice muiere, vin frantuzesc de calitate, atmosfera fancy si apoi…desigur, o carte care sa spuna multe despre cititoarea ei.
Ce mama naibii, ba! N-ati priceput nimic de la viata. Ea e o DOAMNA!!!! O pisica aristocrata. Sa va spalati pe maini inainte sa cititi materialul asta, ca n-aveti fatza de orice.
PS. Si daca cineva tot n-a inteles ca ea e o DOAMNA, propun sa mai facem inca 24 de ore cu dumneaei, sa ne mai spuna cum se spala in lapte, cum isi plombeaza maselele cu platina, cum se duce la cenaclul de poezie, cum asculta Bach chiar si in somn, d-astea…
ABRAMBUREL
06.09.2009 21:10
DACA INTR-O GRADINA JAPONEZA VI SE PAR LA LOCUL LOR TACAMURILE DE ARGINT, PAHARELE DE CRISTAL SI VINUL FRANTUZESC …INSEAMNA CA PENTRU A VIZIONA O PIESA KABUKI VA DUCETI LA VERSAILLES??
jurnal dă piaroi « Dnecitit
07.09.2009 12:54
[...] rog, iete şi linku‘ la povestea păpuşii. lectură [...]
CostelBusuioc
10.09.2009 20:49
Vad ca dupa cina ureaza o carte. Nu sotul.
Ceausescu
15.09.2009 12:00
si uite asa mai creeam inca o vedeta!!! Romania e plina de vedete de 2 bani!!!
P.S. Asa a invatat de la Miahela Nicola ca se munceste!!!
HaHa
16.09.2009 22:24
COMENTARIILE SUNT MAI TARI CA TEXTUL
)
Tanarul Mafi
17.09.2009 12:26
Obvious troll is obvious
Analiza
21.09.2009 10:51
… a sarit partea cu dusu’ la buda, cu spalatu’ pe dinti, cu epilatu’ la subtiori si smulsu’ mustatii cu ceara….
puzzled
26.09.2009 00:03
“impartasim” idei si “le punem in practica”, “ajungi sa cunosti si omul, nu doar clientul”, “meeting bi-lunar” musai, colege chicotinde, “super fun”, blogger “important” (exista asa ceva?), cina…. “romantica” cu “sotul”, cum altfel…
clisee much?
PeMaine
28.09.2009 23:03
Comentariile imi aduc aminte de linsajul on-line suferit de doamna de la 4Ace, dar la o scara ceva mai mica… Pana la urma si Moni a facut tot facultatea de PR-isti, se pare ce domeniul atrage marile doamne.
PR-ista, agent de vanzari pentru asigurari de viata si hostessa – joburile tip “hopa-mitica” ale ultimilor ani asteapta cu brate deschise noi valuri de naive fiinte care se vad plutind diafan la briefuri, pitchuri si lunch-uri de afaceri si ajung sa care cu carca plase de cadouri, sa isi rupa pingelel prin oras intre doi clienti si sa zambeasca scremut la ineptiile acelorasi clienti.
Radio Gaga
29.09.2009 18:49
Pai, aceasta dama intruchipeaza fidel profilul “specialistului” in PR din tara asta…
Niste tinere cu frustrari provinciale convertite in ambitie (sau “motivare” in limbaj corporate), care lucreaza din greu la brandul personal prin saloane si coafoare, care vehiculeaza toate limbajul de lemn si stereotipiile industriei, care au uitat cum se lucreaza la birou pentru ca acum au atins statutul de “doamna”, care isi falfaie sotii prin poze – trecand sub tacere anii grei in care bifau sarguincioase toate evenimentele din oras cautandu-i pe fraierii care sa le puna verigheta pe deget si sa le scoata din anonimat… O alta “mare doamna” din pr, Larisa Petrita (care si-a facut ucenicia pe langa Gabi Lungu) si-a schimbat pana si numele de familie, deoarece nu se mai asorta la functia de director de PR.
Muierile astea reprezinta “elita” pr-ului romanesc…
Angajator
29.09.2009 22:26
NU STIU CINE SUNT OAMENII CARE AU COMENTAT PE BLOG, DAR VREAU SA-I ANGAJEZ PE TOTI
dorina
01.10.2009 19:49
Cu voia tuturor, mi se pare cam gresita abordarea unora dintre cei de mai sus. Am vazut doua opinii care s-au repetat si la acestea ma voi referi.
1. “Bine mah ca e ea diva!”
Pai… ati citit cu atentie ce scrie pe cartea de vizita? Este managing partner la respectiva companie. E un lucru esential. Nu e executive, nu e account manager, ci patron de companie (sic!). O fi muncit si ea la viata ei destul ca sa ajunga sa-si faca ditai firma, nu? O fi tras si ea destul ca sa ajunga sa-si faca gradina japoneza si sa aiba pahare de cristal pe masa. Eu cred ca ne e mai degraba greu sa acceptam ca unii pot avea si o viata idilica.
2. “Arata cat de superficial si de cacao e PR-ul”
Nici cu asta nu sunt de acord. Prin articolul asta (si prin specificul rubricii, de a descrie ce face X sau Y timp de 24 de ore), nu aflam mare lucru despre viata PR-istului roman, ci mai degraba despre cum poate fi viata unui antreprenor din domeniul asta, cum isi tine ea afacerea. Si atunci de ce ar arunca asta o pata asupra meseriei de PR in genere? E cumva un articol in care un PR Manager marturiseste cum flirteaza cu clientii la intalniri ca sa castige contracte, cum isi pune fuste scurte ca sa zapaceasca mintile directorasii, cum se hlizeste cu lumea pe la restaurante si prin cafenelele din Dorobanti toata ziua… ca sa fiti atat de contrariati si de critici?
Plus ca v-as mai intreba ceva pe cei care lucrati in PR si ati citit articolul si nu v-ati “identificat” cu doamna: stiti careva ce-o fi facut in viata profesionala? Ce realizari a avut? Cum conduce ea afacerea (revin iar la faptul ca e patron, nu angajat)? Daca dati un search pe Google veti vedea ca nu s-a nascut patroana si ca a muncit si ea la viata ei. Asa ca haideti sa fim putin mai realisti si mai rezervati.
P. S. Am scris acest comentariu (lucru care mi-a luat mai bine de jumatate de ora) pentru ca am aflat un lucru in aceasta seara: ca agentia detinuta de Diva a fost numita aseara Agentia Anului. No further comments.
Analiza
01.10.2009 22:21
Dorina, draga. STIM !!! De prea multe ce STIM comentam atata! E clar ca nu tu stii, si-ti apreciem naivitatea.
Eu, una, nu ti-as dori sa iti faci o cariera “asa” cum si-a facut ea. Ma rog…decat daca esti in stare sa faci atatea compromisuri numai ca sa te bucuri de momentul tau de glorie.
Depinde cum alegi tu sa razbesti in viata. Daca esti genul asta, trimite-i un CV. Ii plac astia mici si vulnerabili ca tine.
Vasile
07.10.2009 00:03
Suntetzi cu totzi foarte, foarte trishti…
Nimeni
23.10.2009 07:18
E bine si e rau.
Keep up the good work!
E bine ca are gradinita ei japoneza, paharutele ei de cristal, vinisorul ei rosu, blackberry, apartamentutul ei, masinuta ei, pantofiorii ei, angajatii companiei (ca nu e a ei), un adevarat tablou idilic de “strong middle class”. Nu e rau ca avem asa ceva, ca trebuie sa se invirta economia.
Ce e rau, e ca lucreaza in PR si nu-si da seama de efectul textelor ei penibile. Tocmai ea, care ar trebui sa-i invete pe altii ce sa spuna. Tocmai a reusit sa demonstreze ca succesul ei fie e intimplator, fie se datoreaza altora, ca banii se fac inca usor in Romania, ca poti ajunge in varf fara sa te pricepi prea mult.
Din pacate nimic nou pentru nimeni.
smarty pants
07.04.2010 15:55
Trei lucruri:
1.Din ce spune d-na Lungu, asa cum au sesizat si alti cititori, se intelege ca un managing partner in PR nu face nimic toata ziua. Pai atunci cum a obtinut agentia dumneai toate premiile mult trambitate? Cred ca cei care au muncit ar trebui intervievati, nu d-na Lungu.
2.Asa cum au remarcat si alti cititori, d-na Lungu nu face decat sa repete niste clisee supra-uzitate: nimic nou, nimic relevant, nimic interesant – doar clisee desuete. In Advertising si PR ar trebui sa lucreze oameni cu minti sclipitoare, inovatori, originali, nu oameni care doar asimileaza si repeta niste clisee.
3.Finalmente, din ce am vazut la PR-istii britanici si americani, acestia se “remarca” prin eleganta, discretie si rafinament. La polul opus mi se pare modelul de PR-ist propus pe acest site.
In rest, mult succes tuturor!
andra
14.08.2010 21:32
Am fost coleg cu ea, in aceasi promotie; era cu figuri de atunci, umbla cu un arab…La cursuri era froarte stearsa intelectual; ce bere (suc..) la terasa cu colegii…ma scuzati..era asa o fufa; si aproape ca nu-mi vine sa cred ca a facut parctica la Ziua; ne stim care unde a facut practica; o fi facut-o pe din dos?…
bicu
14.08.2010 23:00
Eu nu cred ca nu a muncit, dar povestea asta “marturisita” cu stangacie creativa crasa imi miroase a parvenire; Ea, saraca, a ramas la acelasi nivel; si peste 20 sau 30 de ani tot manager /patron in domeniul comunicarii vrea sa fie; este superficial si de compatimit ( de compatimit…si pe noi insine ca mama PR-istilor din Romania e asa profunda in toate cele …). Oamenii evolueaza, draga doamna, ia da un search cu Principiul lui…. hai ca nu-ti spun, te las in ceata…Poate-i aduni pe sarmanii din agentie sa afle care-i treaba cu teoria evolutiei profesionale la care fac referire ; le dai “quickly” un ..”brief”, cum iti place sa spui, inconjurandu-ti viata cu locurile comune pe care Mihaela Nicola a invatat cu mult timp in urma sa le evite, facandu-ti loc – din nefericire pentru noi- tie, o pr-ista tenace, un monstru sacru al comunicarii de balta, care nu stie nici acum, dupa 14 ani (parca..) de meserie ca trebuie sa inoveze , sa inoveze LA MAXIM, sa daruiasca inapoi comunitatii bagajul acumulat (daca e real…), sa se inalte deasupra mizeriei snoabe in care s-a balacit mereu