Clientul de PR

Mihaela Apetrei, Senior Manager, Headline

De Mihaela Apetrei, Senior Manager Headline

Ma cam feresc de categorisiri. In afara de faptul ca nu sunt prea riguroase, nu cred ca ii place cuiva (mie inclusiv) sa fie plasat intr-o categorie, oricat de luxoasa ar fi aceasta.

Cu atat mai mult, nu as face sertare, rafturi sau cutii pentru clientii mei, care sunt, fiecare, unici in felul lor. Au nevoie de anumite sfaturi, de anumite abordari, de interactiuni potrivite cu stilul lor de munca sau cu personalitatea pe care o au.

Rareori poti face, in consultanta, copy-paste, iar daca ai facut – se vede. Individualitatile sunt categoric definite si trebuie tratate in consecinta, cu solutii unicat, croite pentru fiecare in parte.

Asadar, categorisirile sunt greu de facut. Raman totusi posibile niste diferentieri (nu mereu aplicabile), pe care le-am observat in cei opt ani de experienta in aceasta piata a comunicarii.

O prima diferentiere, fara a generaliza, ar fi cea dintre prospectii straini (incluzand aici reprezentantele locale ale multinationalelor) si unii prospecti romani.

Primii sunt mult mai deschisi, au cerinte clare, tinand de specificul job-ului, stiu bine cu ce se ocupa PR-ul si definesc obiective realiste.

Unii dintre prospectii romani vin de multe ori cu o perspectiva idilica asupra a ceea ce poate face domeniul relatiilor publice. Dorintele si pretentiile lor se definesc pe coordonate precum “jurnalistii nu au publicat ce le-am spus”, “vorbeste cu ei sa dea cum vrem noi (!)” sau “pune si tu o vorba buna sa faca un interviu frumos”.

Poate ca aceasta diferentiere de atitudine vine din gradul de expunere, din experienta anterioara sau din precedentele interactiuni cu acest domeniu al comunicarii.

A doua diferentiere posibila, dar extrem de fragila, ar fi intre clientii femei si clientii barbati. Perspectiva lor este usor diferita, in sensul ca, pentru mesaje similare, barbatii au raspunsuri mai scurte si mai directe, cu termeni mai radicali, in timp ce femeile prefera mesajele mai elaborate, mai subtile si in cuvinte alese cu grija.

De asemenea, o femeie va fi intotdeauna extrem de atenta cu fotografia pe care o aproba pentru aparitie, ceea ce, de altfel, ar trebui sa faca si un barbat – caruia i se pare poate frivol sa insiste asupra acestui aspect sau il ignora pur si simplu.

A treia diferentiere apare intre clientii tineri si cei maturi. Desi te-ai astepta ca cei tineri sa fie mai conectati la aceasta lume a PR-ului, intelegerea lor in legatura cu domeniul merge uneori tot catre zona aranjamentelor ciudate, de tipul traficarilor de stiri.

Pe de alta parte, cei maturi nu au mereu deschiderea necesara pentru a accepta si adopta acest domeniu nou, dar au in schimb rabdarea de a analiza si cantari beneficiile pe care le prezinti.

Aceasta reprezinta o viziune de ansamblu, in care sunt imposibile generalizarile. Am intalnit, de exemplu, clienti romani, tineri, extrem de meticulosi, deschisi si focusati, carora nu li se potriveste deloc aceasta descriere.

Dupa cum am vazut si clienti maturi (unii chiar in prag de pensie), adevarate modele pentru cei din jur, care intelegeau perfect PR-ul si misiunea consultantului si cu care orice interactiune sau colaborare era o adevarata placere si o proba de profesionalism.

Esential este sa nu lasam propriile experiente anterioare sa ne creeze prejudecati in relatia cu noi clienti. Fiecare trebuie cunoscut, inteles, respectat intr-o maniera singulara.

Altminteri, este ca si cum, la croitor, ni se face o haina pentru care nu ni s-au luat masuri. Sau, la restaurant, ni se aduce acelasi fel de mancare, indiferent de ceea ce am fi comandat. Sau, si mai rau, la medic primim reteta universala, fara referire la afectiunea de care suferim.

In domeniul serviciilor, customizarea si raportarea la nevoile individuale ale fiecaruia este cheia longevitatii parteneriatelor.