Televizorul e frate cu romanul

Reala pentru unii sau mediatizata excesiv si generatoare de panica pentru altii, criza induce o chibzuiala a cheltuielilor. Odata cu aceasta si o rationalizare a consumului de media. Foarte multi oameni resimt in aceasta perioada o reducere a veniturilor gospodariei, ceea ce impune o reevaluare a cheltuielilor.

Apar intrebari ce pana mai deunazi nu erau in agenda. Sau cel putin nu erau pe prima pagina. Vom continua sa platim cablul TV? Dar internetul? E necesar sa cumparam ziarele in fiecare zi?

Mai mergem la cinema saptamana asta sau vedem un film acasa? Telefonul mobil mai este chiar atat de necesar? (sau poate aceasta intrebare ar trebui reformulata: mai sunt necesare chiar toate abonamentele/cartelele la telefonia mobila?)

In urma acestei analize private, unele medii vor avea de castigat altele vor patimi. Ramane de vazut daca efectele sunt de durata sau doar pe termen scurt.

La o privire atenta asupra audientelor TV din primele trei luni ale lui 2009 constatam ca oamenii s-au uitat mai mult la televizor decat in perioada similara a anului trecut. Cu alte cuvinte criza i-a tinut pe romani mai mult in fata micului ecran.

Chiar daca este un mijloc de informare platit, televizorul e considerat inca de foarte multi ca fiind ieftin, sentiment accentuat si de faptul ca in multe cazuri e achitat la pachet cu servicii de telefonie si internet. Televizorul este foarte valorizat in aceaste perioada si perceput ca indispensabil.

Pentru multi a ramas principalul mijloc de distractie, iar pentru numerosi altii a redevenit in aceasta perioada o companie. El reprezinta principala sursa de informare, celelalte fiind  canale alternative sau de verificare a informatiei pentru cei ce nu accepta o sursa unica de informare. Dealtfel, canalele de stiri au inregistrat cele mai mari cresteri in ceea ce priveste timpul de vizionare.

Comparativ cu primul trimestru al anului trecut, timpul petrecut in fata televizorului a crescut cu 6% pentru femei si cu 4% pentru barbati. Cei cu varste cuprinse intre 35 si 55 de ani au petrecut in fata micului ecran cu 6% mai mult, in timp ce pentru persoanele in varsta (peste 55 de ani) cresterea timpului de vizionare a fost de 13%.

Doar cei mai tineri (intre 14 si 35 de ani) s-au uitat la televizor ceva mai putin in aceasta perioada, in minus cu 1%.Daca ne uitam prin crizele altora, adica prin ce a ce au constatat altii ca s-a intamplat la ei, vom putea privi cu alti ochi ceea ce se intampla acum la noi.

Spre exemplu, in timpul crizei din Argentina din 2001-2002, masuratorile audientelor TV au aratat ca in prima parte a perioadei luate in considerare audientele au crescut semnificativ pentru ca mai apoi ele sa revina la valori apropiate celor de dinainte de izbucnirea crizei.

Pe fondul saturatiei fata de programelor jurnalistice, a excesului de informatie precum si scaderii calitatii programelor TV, audientele au revenit la valorile anterioare.

Lipsa banilor face ca oamenii sa petreaca mai mult timp acasa iar viata devine mai intensa in spatele usilor. Oamenii se repliaza pe valorile familiei cautand suport emotional, iar acele „friendly voices” din media, atat de familiare lor, se bucura de mare credibilitate.