Cum sa devii un Nimeni

Iulian Comanescu, analist media si Managing Partner la Comanescu SRL Foto: Paul Diaconu

In ultima zi a editiei de anul acesta a Targului de Carte Bookfest, Iulian Comanescu, analist media si Managing Partner la Comanescu SRL, a lansat la standul editurii Humanitas volumul “Cum sa devii un nimeni: Mecanismele notorietatii, branduri personale si piata de media din Romania“.

Strategic: Ce reprezinta acest demers editorial pe piata romaneasca? Daca ar trebui sa-l prezentati in doar trei cuvinte ce ati alege sa spuneti?

Iulian Comanescu: Notorietate, aici, cum.

Strategic: Cine credeti ca este cititorul cartii dvs.? Ce profil de cititor ati avut in minte cand ati pornit sa scrieti aceasta carte?
Iulian Comanescu: M-am gandit la doua tipuri de oameni. Primul este cititorul din bransa – studenti sau profesionisti. Am vreo 15 ani de experienta si sunt sanse bune sa stiu unele povesti pe care unii dintre acesti oameni nu le stiu. Am testat pe prieteni la fel de batrani ca mine in media anumite pasaje si m-am bucurat ca sunt multumiti de ele, le aduc si lor ceva nou. Al doilea tip este publicul general ceva mai educat si mai interesat de ce se intampla in media. Cred ca merita si ei niste raspunsuri si o excursie in culise.

Strategic: Cand ati inceput cartea si cat a durat sa o scrieti? A iesit asa cum v-ati propus?
Iulian Comanescu: Am semnat prin toamna cu Humanitas si ma bucuram de criza, fiindca voi avea destula vreme de o carte. Am fost insa foarte cautat in lunile care au trecut, asa ca a trebuit sa dau un mare iures ca sa sfarsesc pana in targul de carte. Intr-o zi am scris 30 de mii de semne, sunt curios cat producea Balzac la randament maxim, sub presiunea (cr)editorilor, nu ca m-as compara in vreun fel cu el. Din toata aceasta graba se pare ca a iesit ceva care se citeste foarte usor, fiindca a fost pus in Open Office dintr-o suflare. Altfel, de cate ori incheiam un capitol sau subcapitol, ma gandeam ca poate ar mai fi trebuit sa spun cutare sau cutare lucru, ceva anume putea fi formulat mai clar. Insa o carte e o carte, trebuie sa aiba un sfarsit.
Daca primul tiraj se va vinde (am tiparit destul de mult, 2.500 de exemplare), o sa revin cu o editie adaugita. Nu ca ar fi prostii in ce-am scris, dar lucrurile evolueaza cu repeziciune. Gigi Becali, pe care l-am desfiintat, a devenit intre timp europarlamentar. Trebuie sa mentionez undeva ca problemele de pozitionare / brand pe care le are nu impiedica succesul, atata timp cat te plasezi acolo unde trebuie pe o lista, de exemplu. Imaginea nu e totul.

Strategic: In urma cu catva timp scriati pe blog despre acest proiect ca este unul “new media”. Cum se impaca ideea de “carte pe hartie” cu “new media”?
Iulian Comanescu: Foarte simplu. Nou vine dupa vechi. La mine cartea a venit dupa blog si twitter. Carti n-am mai facut decat in colaborare, pentru ONG-uri, si erau niste lucruri analitice si cu public restrans, un fel de articole docte si lungi. Si oricate mii de stiri, comentarii, posturi, capete video si altele am redactat in viata mea – scriu de meserie de peste 6.000 de zile -, o carte e altceva. Voiam orice, numai obisnuita culegere de editoriale nu. Cred ca articolelor le sade bine in presa, sunt facute sa traiasca atata cat traieste numarul respectiv al ziarului, daca nu sunt semnate de Eminescu sau Eliade. Sigur ca in volum exista teme si teorii dezvoltate anterior si pe print, si pe blog, dar le-am topit intr-un intreg care sper sa faca sens ca atare. N-am facut copy si paste nicaieri. Poate doar la un citat din Cristian Tudor Popescu sau la linkurile din notele de final.

Strategic: Cum a fost ca, dupa mai multe proiecte in zona online, sa va concentrati pe un proiect “de print”?
Iulian Comanescu: Online-ul e prin defintie fragmentar. Cartile sunt oarecum liniare, a scrie asa ceva e ca si cum ai sapa un sant lung, la un moment dat capeti balansul optim si devine un soi de dans. Posturile de pe blog sunt ca si cum ai planta mine pe un camp. Altfel, nu prea fac caz de diferente. Scrisul e tot scris si ma plictisesc din ce in ce mai tare discutiiile gen “bloggeri versus jurnalisti”. Exista nesimtiti versus oameni cu raspundere fata de ceea ce scriu si fata de public, zaharisiti versus necopti, jigodii versus decenta si asa mai departe. Dar altfel cred ca toate tipurile de continut au un numitor comun, iar sistemul etic in care ar trebui sa functioneze e destul de asemanator de la un caz la altul. Deontologia jurnalistica si neeticheta, ca sa spun asa, se unesc undeva.

Strategic: Este “Comanescu” un brand?
Iulian Comanescu: Da, pentru ca are o oarecare vizibilitate si am premeditat acel tip de vizibilitate. Las pe altii sa judece cat de “bun”, cu sau fara ghilimele, e brandul. Oricum, n-am tinut foarte tare sa fiu simpatic tuturor. E prea mult si prea greu.

Strategic: Ce avantaje ati obtinut de pe urma notorietatii? Dar dezavantaje?
Iulian Comanescu: Avantajele sunt in buna parte materiale, am o mica firma care merge binisor, inclusiv din cauza vizibilitatii construite prin blog, desi din blog propriu-zis nu scot bani, nu scriu posturi cu plata, nu fac campanii si asa mai departe. N-am decat bannerele de la ARBOInteractive, mai mult ca sa clarific ce e pe bani.
Vedeti ca am folosit cuvantul “vizibilitate”, fiindca “notorietate” raportat la propria persoana mi se pare prea mult. Ma stie lumea dintr-o zona determinata, cea legata de comunicare, asta mi-am si propus, si nu sa devin celebru sau vedeta.
Inapoi la avantaje, sunt nu numai materiale: pot schimba ceva de pilda intr-un caz ca al Alinei Gache sau al Asociatiei Ihtis.
http://comanescu.hotnews.ro/ea-este-alina-ati-ajutat-o-si-o-puteti-ajuta-in-continuare.html
http://www.youtube.com/watch?v=EwbpjNsOXZ4.
Mi-am testat cu alte cuvinte influenta si functioneaza in sprijinul unor cauze frumoase. Dezavantajele tin de o specie bizara de presiune si contestatie la care esti supus, chiar la nivelul meu, care nu e nici al Mihaelei Radulescu, nici al lui Traian Basescu. Pare-se ca simplul fapt ca existi mai vizibil decat altii enerveaza imediat. E ceva cu care te obisnuiesti destul de usor.

Strategic: Este usor sa devii un Nimeni? Este mai usor in Romania decat in alta parte?
Iulian Comanescu: Se leaga de ce spuneam mai sus: “Nimeni” cu majuscula (ii multumesc pentru majuscula lui Gabriel Liiceanu, el mi-a adaugat-o la titlu) vine din “Esti un Nimeni!”, care se arunca in fata tocmai cuiva care a facut ceva. Cam asa functioneaza lucrurile la noi – si poate si in alte parti, dar mai al naibii in Romania. Aici, avem timp si ne roade grija altuia.

Strategic: Este primul volum semnat Iulian Comanescu. Pe cand urmatorul?
Iulian Comanescu: Nu stiu. Lucruri de spus as mai avea, dar trebuie timp. Nu numai ca sa scriu o alta carte, ci si ca aceasta, de-aiba aparuta, sa isi vada de soarta ei. Nu scriu in primul rand pentru CV (desi ma bucur ca o sa am beneficii de reputatie), scriu in primul rand pentru cititori. Vreau sa vad ce spun ei despre “Cum sa devii un Nimeni” si ma bucur ca primele reactii sunt bune si foarte bune.

Extra info:

Iulian Comanescu este analist media si Managing Partner la Comanescu SRL (consultanta media). A fost, pe rand, redactor, redactor-sef, producator executiv la ProTV (1996-1998), redactor-sef adjunct la Unica (1999-2003), senior editor la TVmania (2003), redactor-sef la Realitatea TV (2004), editor mass media la Evenimentul zilei (2005-2006). Sustine traininguri in jurnalism clasic si new media; are contributii periodice in Evenimentul zilei, Dilema veche, Hotnews.ro, Esquire. | comanescu.hotnews.ro | www.comanescu.ro