In ultimul timp (an), majoritatea advertiserilor au descoperit onlineul nu doar ca mediu de comunicare cat si ca “ultimate toy” – un loc de joaca fara prea multe oprelisti, unde pot implementa cele mai nastrusnice fantezii (cat timp acestea nu darâma concret equity-ul si nu tropaie prea tare peste corporate book).
Incet-incet devin constienti ca desi internetul trebuie inclus in comunicarea integrata, executiile digitale pleaca de la un “key visual” folosit si in print si outdoor, dar se pot dezlantui in flash asa incat nu mai conteaza daca o macheta “portrait” de presa ajunge un leaderboard lataret.
Insa dincolo de aceste mici efuziuni fata de mediul digital despre care mesianic se anunta in nenumarate gazete (virtuale sau nu) ale breslei ca “va depasi” in curand printul, outdoorul si apoi tv-ul (in aceasta ordine), dand ca exemplu Regatul Unit a mai aparut ceva la orizont: este cool sa fii 2.0.
Brandurile trebuie sa fie pe facebook, twitter, myspace, youtube (obligatoriu!) ba chiar si pe linkedin. Daca brandul vizeaza public sub 45 de ani si nu are un youtube channel nu exista. Daca nu-s posturi pe bloguri despre brandul respectiv este foarte grav.
Va intrebati unde este problema? Pai cred ca aici: in loc sa analizeze motivatiile celor care socializeaza pe sus numitele siteuri oamenii de marketing de la noi se grabesc sa isi afirme prezenta acolo intr-un mod prea putin disimulat. Brandurile isi muta pe forumuri discursul care nu intereseaza pe nimeni (si ca sa securizeze succesul campaniilor sfarsesc deseori prin promotii).
Brandurile de la noi trec in viteza in lumea 2.0, fara sa asculte. Influencingul 2.0 duce in alte tari la cumpararea de pe ebay a unor conturi cu vechi “state de plata” pe diverse forumuri, conturi care apartin unor perosane foarte populare si care au mii de citiri si sute de commenturi la orice post asa incat pe nesimtite din spatele unui ID ne-ar putea vorbi Nokia sau Nike.
In Romania ne grabim sa facem “conturi” pentru branduri cu linkuri catre chestii cool care, speram noi, vor crea preferinta pentru brand in cadrul vastelor comunitati.
Ce e de facut ? Ca sa imi ilustrez opinia voi da o parabola: un prieten mi-a spus cum se antreneaza pentru Call of Duty: intra pe un server de joc, vede cine are cea mai buna performanta. Amicul meu sta si urmareste ca spectator tot ce face “campionul retelei”.
Demential! Dupa care incearca sa foloseasca trucurile invatate. Daca intri in lupta direct, fara sa “verifici” locul, vei fi soldatul ce a suferit cele mai multe “killuri”. Daca prinzi smecheria insa, o poti importa pe servere unde campionul nu joaca. Si apoi, cand esti gata, vii sa joci cu cel mai bun, cand deja esti ca pestele in apa.
Deci odata ce ai inteles cine si de ce este cel mai popular precum si ce gen de content se consuma pe web 2.0, poti sa incepi sa fii unul «de-ai nostri». Asa incat brandul sa nu mai scanceasca stingher «Cine se joaca cu mineee?»
Crowdsourcingul presupune externalizarea unui serviciu, nu catre un contractor sau un colaborator, ci catre un grup de specialisti sau o comunitate, sub forma unei competitii.
Desi initial ne-am propus sa povestim primele 24 de ore ale Festivalului Eurobest, credeti-ma, urmatoarele 24 sunt mult mai interesante …
Obsesia nationala a romanilor, brandingul de tara, revine mai abitir ca oricand in atentie. De data aceasta, de la o voce pe care o asculta toata lumea cu sufletul la gura: Mugur Isarescu. Si nu vorbim aici doar de lumea din Romania.
Intr-un interviu acordat Strategic.ro, Smaranda Gabrielescu, Account Director la Publicis Events, agentia care an de an organizeaza Premiile TVmania, povesteste despre provocarile organizarii unui astfel de eveniment si experienta acumulata in toti acesti ani.
ROM, batonul de ciocolata cu o vechime de 46 de ani pe piata din Romania, a fost relansat cu un nou slogan: “The taste of coolness!” si o campanie de comunicare integrata care imprumuta din valorile “Visului american”. La 1 octombrie a fost anuntata si lansarea unui nou ambalaj ce presupunea inlocuirea drapelului cu steagul american.