Minutul lui Sir Bob

Ca de fiecare data in ultimii ani, adrenalina si imbulzeala de experiente de dincolo si dincoace de Cannes mi-au alterat punctual chipul in care obisnuiam sa consum evenimentul, asa ca am lasat totul la decantat. Ce-a ramas memorabil si special ? Care sunt oamenii care mi-au lasat un gust bun, nu doar acum, dar si-n urma cu 12 ani, nu doar pe Riviera Franceza, ci oriunde in lume si de ce merita, dupa ce i-am (re)descoperit, sa fiu cu ochii pe ei si-alta data? Si eu, poate si voi?

In cele trei luni de editorial la Strategic, pe care le inauguram in aceasta toamna, o sa tin un jurnal-minutar despre speakeri remarcabili si momentele lor de glorie. Sunt oameni pe care, daca stii unde sa mergi, ai ocazia sa-i intalnesti macar o data in viata si care, ghici, uneori chiar reusesc sa ti-o schimbe.

Bob Geldof. Invitat special la seminarul Act (care l-a avut pe Kofi Annan purtator de mesaj), Geldof a tinut un discurs de zile mari – lucid, ironic, savuros. “Credeti ca blocam dramatica incalzire globala care va genera disparitia Cannes-ului si a atator alte orase de coasta in urmatorii 50 de ani, daca purtam prostioare de designer la gat, purtatoare ale mesajului TCK/TCK/TCK ori daca impreuna cantam pentru planeta?” si-a intrebat el audienta, facand referire la campania a carei lansare tocmai fusese anuntata public de antevorbitorul sau..

“Sa fim seriosi. Trebuie sa schimbam mentalitati si asta incepand de aici si de acum.”, a fost opinia lui Sir Geldof, care a analizat la rece potentialul efect al proiectului in forma prezentarii lui, punand in balanta miza.

Un astfel de discurs ar fi fost practic imposibil la noi – musafirii din start trebuie sa pupe mana cui i-a invitat, sa se gudure plenar – n-au voie sa critice demersul gazdelor or sa aiba vreo opinie.

O data in plus Lions este locul in care o opinie cu nerv, cu argument, cu amplitudine isi gaseste audienta. Iar oamenii stiu s-o savureze, s-o digere si sa empatizeze public. Nu din spatele unui nickname, nu in intimitatea propriului ecran de Mac si nu din umbra planului doi.

Cu ochii la prestatia lui Geldof – care n-a fost nici conformista, nici infatuata, nici cu zorzonul aprioric de megastar, ci atat de “la obiect”, riguroasa si documentata, am inteles, o data in plus, cam cat ne mai trebuie noua, nu doar la capitolul mestesug al discursului, dar si la acela al receptarii lui.

De la Geldof si sala lui avem de digerat o lectie – cea despre aleasa arta a dozarii unui mesaj rumenit cu toate ingredientele si rostul ascultarii inteligente.

Who the f* is Bob Geldof ?

Actor. Muzician. Unii sustin ca e si copywriter de geniu. Militant pentru cauze care doar par a fi pierdute. Catalizator in concerte dedicate unor astfel de cauze (vezi Live Aid in 1985 si Live 8 in 2005), si unul dintre pionierii strangerilor de fonduri gigant, folosind muzica live drept platforma. Un personaj anti-establishment care reuseste sa dezvolte un dialog provocator cu cele mai asezate instante.

A luat la intrebari G8 si i-a amintit lui Sarkozy ca Franta a ramas codasa propriilor promisiuni in chestiunea suportului pentru tarile sarace. Nici guvernul Noii Zeelande n-a scapat mai usor.

Cand Al Gore a lansat Live Earth i-a pus la indoiala demersul, pentru ca dincolo de platforma de mega-concert pop, n-a vazut nimic concret la capitolul masuri reale impotriva incalzirii globale.

Cot la cot cu De Bono, un alt irlandez neconform, e implicat in proiecte dedicate tarilor sarace din Africa, in calitate de consultant.

Regina Marii Britanii i-a oferit titlul de cavaler, la 34 de ani. Reusise sa stranga peste 150 de milioane de lire sterline intr-o campanie dedicata copiilor etiopieni care se sfarseau de foame. Isi onoreaza statutul de sir intr-un stil inconfundabil si la 57 de ani.