Marketingul meu personal sau fac ce vreau cu marca mea

Ma tot intreb de ceva ani, cam 13-14, de fiecare data cand vad schimbari bruste la fata ale marcilor, care e adevarul.

Sa fi fost o miscare determinata de o asezare initiala incorecta sau nepotrivita , sa fie indicatorii de brand zguduiti sau la vale, sa fi aparut un competitor feroce care ameninta cu ocuparea teritoriului perceptual, sa se fi schimbat relatia consumatorului cu marca?

Sau si-a schimbat “sefu’”, brand maanageru, si schimbarea a aparut abrupt si gresit, izvorata mai degraba din orgoliu personal, din “stiu eu mai bine ce e de facut”, “n-a fost bine pana acum, schimbam”, din “hai sa incercam si altceva, ca am mai trecut prin asta si merge”.

Un fel de simptom al cavalerului pe cal alb, priceput si stiutor, pe care marca, saraca, abuzata de predecesori, il astepta de mult s-o salveze de la soarta potrivnica.

Ii apuca asa, pe unii, frenezia schimbarii, fara sa priveasca in urma, fara sa priveasca inainte. Ii incanta doar prezentul, clipa, momentul, sentimentul de beatitudine al putintei de a-si lasa amprenta personala, de a-si demonstra maiestria si priceperea.

Nu privesc in trecut, sa inteleaga, sa cunoasca. Cum e perceputa marca, poate o fi de bine, cum si cu ce eforturi a fost construita. Ce e bun si ce e rau, ce trebuie daramat si pe ce trebuie cladit. Cred mai presus in judecata (sau prejudecata lor) si ignora vocea care conteaza – cea a consumatorului.

Sau nu o ignora, dar o aud si n-o asculta, sau poate doar asa, la prima mana.Uita ca ai sai consumatori au trait cu marca mult mai mult decat ei. In casa, in minte si in suflet.

Nu privesc in viitor. Nu evalueaza consecintele, ce ar insemna sa o ia de la capat, intr-o alta directie, sau pe un drum paralel. Cat timp va fi necesar sa construiasca din nou. Sau cati bani. Sau cum schimbarile le afecteaza financiar compania, pe termen scurt sau lung.

Nu privesc in jur, ci doar in sine. Mai rau, poate isi imagineaza ce bine le va face aceasta schimbare personal, ce trese pe epoleti vor capata in postura de constructori. Ca doar nu-i remarca nimeni daca ar continua ce au facut altii. Asa ca rad tot si o iau de la capat, dupa propriul desen.

Orbeste, vitejeste. Cred ca pot face orice, ca se pot juca, fara temelie si fara consecinte. Asa, ca in propria curticica. Uita de reguli, de ratiune, de experienta si cazuistica. De teorie si practica. De parca inventeaza un nou marketing, cu noi principii. Marketingul lor personal.

Cateodata posteritatea pedepseste. Penalizeaza carmirile bruste, schimbarile la fata si la marca. Se lasa cu scaderi, cu pierderi. Cu marci omorate sau ciuntite. Din pacate, altadata nu.

Asa ca de fiecare data cand vad marci abuzate, nu pot sa nu ma gandesc ce bine ar fi ca ele, victimele sa poata vorbi, sa aiba un cuvant de spus, sa se revolte. Sa strige”  STOP! Apartin altcuiva! Consumatorului meu! Companiei!Nu sunt marca ta! Si nici a urmasilor urmasilor tai din departament!”