Fenomenul “Intrarea Pargarilor”. Colt cu “Fundatura Presei scrise”.

In urma discutiilor de calibrare avute cu unii dintre colegii de scriitura de opinie de pe acest onorabil site, am ajuns impreuna la concluzia ca este cazul sa abandonam pentru o vreme subiectul crizei economice. Nu de alta, dar in ultima vreme ea a devenit stereotip social: cand se intalnesc mai multi oameni de marketing, vorbesc doar despre criza (asa cum femeile vorbesc doar despre barbati si „prietene”; barbatii doar despre femei, masini si fotbal etc.).

Asa ca m-am hotarat sa vorbesc despre un fenomen pe care l-am intalnit adesea in „marketingul mioritic minor”: copierea unei idei bune pana la moartea tuturor actorilor care o aplica. Inclusiv a celui care a generat-o sau a implementat-o cu succes pentru prima oara. Pentru ca piata sau consumatorii nu pot acoperi decat un anumit volum de oferta.

Iar punctul de inflexiune dincolo de care volumul devine contraproductiv este descoperit „the hard way”. Cel mai adesea prin faliment. Am observat pentru prima oara acest fenomen pe strada Pargarilor (zona Obor/stefan cel Mare), devenita celebra pentru ca gazduieste pe ambele parti cateva zeci de magazine/depozite cu materiale de constructii. Care business-aresc pasnic lipite unul langa altul.

De fiecare data cand trec pe acolo ma intreb cum naiba supravietuiesc, ca seamana unul cu altul ca doua picaturi de adeziv poliuretanic. Daca de la un domeniu ca retail-ul de materiale de constructii nu am asteptari prea ridicate, de la un domeniu elevat si influent precum presa scrisa de opinie as cam avea..

Inima mea de cititor vicios a tresarit de incantare cand ziarul “Cotidianul” a deschis drumul promotiilor cu carti prin „Colectiile Cotidianul”. Am fost printre cei care s-au grabit sa isi faca abonament la ziarul cu pricina doar pentru bucuria de a primi intr-o singura gramada 24 de carti.

Si eram dispus sa citesc si ziarul, dar am fost descurajat rapid de faptul ca il primeam prin posta doar la o zi dupa. Si dupa amiaza. Sau chiar din doi in doi. Dar macar il primeam regulat, prin bunavointa Postei Romane, dinozaurita socialista cu care am avut atat de multe incidente neplacute, incat opinia mea despre ea nu poate fi exprimata corect dpdv. politic decat printr-o serie lunga de beep-uri.

In ultima vreme am vazut cum fenomenul “Intrarea Pargarilor” s-a insinuat galagios si aparent eficient in intreaga categorie, iar ideea cartilor cadou a devenit principalul mecanism promotional al acesteia. Cu variatiuni minore pe aceiasi tema. Cum ar fi de exemplu ziua in care apar.

“Adevarul” a lansat colectia “O suta de carti pe care trebuie sa le ai in biblioteca” (adica 100 de saptamani, sau 25 de luni, sau 2 ani). In care s-au aliniat cuminti carti pentru un target de tip „all” (sau 15+, va alegeti), de la Tolstoi la Sven Hassel.

“Saptamana Financiara” are la randul ei obiceiul de a ne oferi carti cu continut spectaculos: comploturi cu papi, thriller-e financiare si colectii de cultura generala. Ultimul intrat in liga celor care „ne citesc” este “Jurnalul National”. Cu o alta colectie cu nume mare: „Biblioteca pentru toti: O colectie de literatura romaneasca”. Care beneficiaza la randul ei de o promovare intensa pe statiile grupului din care face parte.

Stiu ca imi veti spune imediat ca exista doua solutii la acest fenomen, intitulate „Segmentare” si „Pozitionare”. Pe care le-am citit cu totii inca din anii de aur petrecuti la gradinita de marketing cu orar prelungit si predare in limba engleza „P. Kottler”.

Dar pana la a imi explica cum stau lucrurile in categorie, va rog sa ma ajutati sa gasesc la o intrebare ce imi framanta sufletul de cititor turmentat, din targetul all urban, 15+: eu cu cine citesc?