Curajul de a avea curaj

Un bun prieten mi-a sugerat azi sa vorbesc despre curaj. Despre curaj in marketing, curaj in comunicare. Pentru ca parca dispare curajul, incet, incet, dintre noi, in vremurile astea ciudate, in care privim in jur, pipaim, ne uitam iar in jur, asteptam sa vedem ce fac altii si apoi facem si noi aceiasi pasi mici, timizi, de copil, ca sa nu tulburam apele prea tare. Sa nu ne avantam prea mult in larg.

Nu cred insa ca avem nevoie de curaj doar in momente tulburi sau la rascruci importante. Cred ca ar trebui sa ne insoteasca mereu, de la primii pasi in profesie. Pana la capat.

Cred ca ar ajuta sa ne masuram in fiecare zi cu curajometrul personal si sa ne propunem pentru ziua de maine sa indraznim mai mult.

Sa avem curajul de o a lua de la capat atunci cand e nevoie. Cand ne indreptam in directie gresita sau cand marca noastra a ajuns pe un drum infundat, fara viitor.

Sa avem curajul de a fi statornici. De a ne pastra traiectoria, strategia, sa nu ne abatem din drumul trasat de pozitionarea marcii, oricat de mari ar fi tentatiile. Sau de dese.

Sa avem curajul de a ne asuma deciziile. Si de a ramane credinciosi lor. Ca doar pareau cele mai bune la momentul respectiv, ca altfel nu le luam. Sa indraznim sa le sustinem, sa le vindem si altora, sa nu ne dam dupa fiecare adiere sau briza superioara care ne clatina un pic convingerile.

Sa avem curaj sa indraznim inalt. Sa ne propunem multe si mult pentru marca noastra. Sa nu jucam la zero, sa nu gandim obiective usor de obtinut, doar asa, ca sa le atingem usor si sa ne bata cineva pe umar. Sa tintim sus, si chiar daca nu ajungem in inalturi, macar vom ateriza in vecinatatea lor.

Sa avem curajul de a fi diferiti. Dar cu bune motive, nu asa, de amorul artei diferentei. Ci pentru ca merita, pentru ca ne scoate din multime, pentru ca devenim memorabili, oricat de dureroasa si poate stanjenitoare ar fi exceptia, neincolonarea in turma.

Sa avem curajul sa fim primii. Sa fim pionieri, sa destelenim. Drumuri si ganduri. Sa incercam lucruri noi, chiar daca esuam. Caderea in sine e o experienta din care invatam mult si adanc.

Sa avem curajul de fi contrazisi. De a asculta si a accepta un alt punct de vedere. O alta perspectiva, poate laterala.

Sa ne molipsim de curajul altora. Sa ne inconjuram de oameni curajosi ce ne provoaca sa  facem salturi impreuna. Mai sus decat am face-o singuri.

Sa avem curajul de a cere ce se cuvine. Sa ne luptam pentru bugetele de marketing, sa le vedem ca investitie, si nu ca o suma asa.. de cheltuit lejer in dreapta si stanga, sa tinem cu dintii de fiecare banut, ca are rolul lui si trebuie sa produca. Sa nu renuntam la el usor, ca pierdem si din rezultatul scontat.

Sa avem curajul de a privi realitatea. Chiar daca e neagra sau cu nuante de gri, chiar daca ne sperie sau ne demotiveaza. Sa nu ne ascundem capul in nisip. Ca doar strutul nu zboara.

Sa avem curajul de a-i provoca pe altii. Clienti, consumatori, sefi, colegi, subordonati. Sa-i facem sa faca salturi odata cu noi. Simultan si armonios.

Sa indraznim sa privim mai ales in viitor, sa nu ne dispere si blocheze tarele si frustarile trecutului, sa folosim nereusitele anterioare doar ca o trambulina pentru dezvoltarea viitoare.

Sa avem curajul de a avea curaj. Si poate, cine stie, pe parcursul carierei noastre sau al marcii ajungem in locuri mai indepartate, mai atragatoare, dorite dar neatinse de altii.