Recomandare de Oana Ene – Senior PR Consultant la Odyssey
Cafeneaua Bucurestiului d’altadata, cu alte cuvinte Festival’39, spune o poveste a unor vremuri care ma fascineaza. De aceea imi place “sa ii trec pragul” deseori, asa cum faceau si oaspetii lui Leo Greif in timpuri interbelice.
Ce imi place la Festival’39 este ca, odata ajunsa inauntru, am impresia ca ma aflu intr-un veritabil colt al Micului Paris. Farmecul cafenelei e dat de toate obiectele care o decoreaza, obiecte originale din anii ’30 – fotografii vechi, scrisori, un fier de calcat de demult, un pickup foarte vechi, candelabre si mai ales pianul de la etaj. Si toate sunt invaluite de jazz-ul anilor ’30, imbinat cu blues si swing.
Imi place de fiecare data sa rasfoiesc meniul strabatand cu privirea si jurnalul interbelic care il insoteste. Si nu ezit sa comand intotdeauna prajitura mea preferata – Somloi Cake, pe care trebuie neaparat sa o incercati. Si apoi, inevitabil, vin sau o Banana Colada.
Meniul raspunde nu numai gustului meu – e variat si cuprinde feluri de mancare pentru oricare dintre mesele zilei, desert delicios si bauturi alese (nu as omite supa ragu delicioasa mai ales ca nu e picanta).
Cat despre bauturi – sunt unele cu istorie, cafeneaua avand in spate legenda lui Leo Greif, farmacistul brasovean care a inventat bitterul Festival’39 chiar in anul 1939 (este, repet, o legenda, dar nimic nu poate stimula imaginatia mai bine decat o poveste care iti permite ca tu insuti sa poti croseta inca o “broderie”).
Imi place sa vin aici ori de cate ori simt nevoia sa “ies” din Bucurestiul mileniului trei si reusesc asta chiar in inima lui. Festival’39 are un altfel de aer pe care il inspir si care ma relaxeaza.
Fie ca vin cu prietenii, cu colegii, cu colaboratorii, fie ca povestim intamplari haioase sau lucruri serioase, tonul discutiei capata o culoare aparte si subiectele ii leaga pe cei aflati la masa, parca intr-un timp care iese de sub ritmul alert al Bucurestiului de dincolo de peretii cafenelei. Ne lasam inconjurati de istorie in timp real si propriile noastre amintiri ni se par mai valoroase.
Vara se deschid si cele doua terase, una in fata cafenelei, iar cealalta – pe care o prefer – in cerdacul din curtea Hanului Manuc. Este un loc fermecator unde frappe-ul Festival sorbit incet te revigoreaza de-a dreptul.
Iarna ma refugiez la etaj, cat mai aproape de barul din lemn masiv de stejar, in acea atmosfera intima de cafenea interbelica.
Intotdeuna insa, lumina placuta a veiozelor, caramizile lasate netencuite si mai ales jazz-ul se asorteaza perfect cu acea stare de spirit aparte prin care insusi momentul prezent se vede ca o fotografie sepia.
Din meniu:
Somloi cake – 12 ron
Banana Colada – 18 ron
Portie de paste – 23 ron
Adresa: Strada Franceza nr. 62-64
Web: www.festival39.com
Telefon: 0743.339.909.
Crowdsourcingul presupune externalizarea unui serviciu, nu catre un contractor sau un colaborator, ci catre un grup de specialisti sau o comunitate, sub forma unei competitii.
Desi initial ne-am propus sa povestim primele 24 de ore ale Festivalului Eurobest, credeti-ma, urmatoarele 24 sunt mult mai interesante …
Obsesia nationala a romanilor, brandingul de tara, revine mai abitir ca oricand in atentie. De data aceasta, de la o voce pe care o asculta toata lumea cu sufletul la gura: Mugur Isarescu. Si nu vorbim aici doar de lumea din Romania.
Intr-un interviu acordat Strategic.ro, Smaranda Gabrielescu, Account Director la Publicis Events, agentia care an de an organizeaza Premiile TVmania, povesteste despre provocarile organizarii unui astfel de eveniment si experienta acumulata in toti acesti ani.
ROM, batonul de ciocolata cu o vechime de 46 de ani pe piata din Romania, a fost relansat cu un nou slogan: “The taste of coolness!” si o campanie de comunicare integrata care imprumuta din valorile “Visului american”. La 1 octombrie a fost anuntata si lansarea unui nou ambalaj ce presupunea inlocuirea drapelului cu steagul american.
Calin Roxana
12.10.2009 10:32
Festval ‘39, este intreadevar un loc unde se asculta o muzica placuta si impletita cu atmosfera, de cele mai multe ori , este un loc unde daca vrei sa bei ceva bun si racoros , dar in acelasi timp si cald ai nimerit bine.Poti manca bine la preturi picante , daca bucatarul isi da silinta,(DE CELE MAI MULTE ORI NU).Daca tot se fac articolo despre aceasa cafenea de ce nu se fac “pe bune”?Adica sa se puna pe tapet si lucrurile negative,scrise poate intr un ambalaj frumos…ca depilda fripturile tari, salatele mici la preturi mari,deserturile cu cate un fir de par sau putin alterate (poate asa se serveau in perioada interberica),servirea in graba ca si cum deranjam , scaunele care in salonul de nefumetor se clatina,toaletele fara hartie igenica sau defecte, parcarea inezistenta,etc.Lista poate continua dar ma opresc aici.Am fost de doua ori la aceasta cafenea si nu mi mai trebuie “aer interberic”.Poate altadata se va scrie corect despre orice locatie .