Scenariile pesimiste despre online nu s-au adeverit. Dimpotriva, asistam la o veselie generala in care informatiile personale sunt impartasite cu tot mai putin discernamant.
“Her driver’s license. Her credit cards. Her bank accounts. Her identity. DELETED.”
Au trecut doar 15 ani de cand Sandra Bullock o interpreta in lungmetrajul “The Net” pe Angela Bennett, programatoarea frumoasa, dar nescoasa in lume. Scenariul trebuia sa ne sperie. In schimb, am devenit tot mai curiosi de felul in care functioneaza reteaua.
In doar 15 ani, de la spectatori TV ametiti de distopii infricosatoare (dar amuzante acum, privind in urma), cea mai mare parte a vietii noastre s-a mutat online de buna voie si nesiliti de nimeni. Si nimeni nu ne sterge carnetele de conducere, cardurile ne sunt sterse de obicei la propria cerere, dupa un furt, conturile exista bine-mersi, iar identitatea nu numai ca nu ne-o pierdem, dar chiar ne creem altele si altele, in functie de public.
In 1995, internetul abia isi mijea tentaculele in lume, iar Hollywood-ul, ca de obicei, profita de scenariul cel mai pesimist. Personajul principal, programatoare pe cat de frumoasa, pe atat de anti-sociala, nu iese din casa nici macar pentru a merge la serviciu – munceste de acasa.
Ce ironie! Azi a munci de acasa este egal cu fericirea insasi pentru o mare parte din gulerele albe.
De fapt, nici macar mama ei suferinda de Alzheimer nu o mai recunoaste.
Astazi, filmul si intreaga franciza de seriale “The Net” par exagerat de pesimiste.
Uitati-va in jur, poate chiar in propria viata! Instrainare? Hmm… Te duci pe Facebook, ce intalnesti…? Events. Virtuale? Da, o gramada. Adevarate, cu bere si tot tacamul? Daca vrei, si din astea.
Oamenii adora sa se intalneasca, iar cei care nu fac parte din aceasta categorie sunt incadrati chiar si medical in categoria celor devianti. Ca ne intalnim la un restaurant sau la o bere, ca ne vedem virtual, prin webcam, fara apropiere fizica, nu prea mai conteaza. Incepem sa ne intalnim intr-un mod in care limitele mediului inconjurator nu prea mai conteaza, cat timp interactionam intr-un fel sau altul.
Este un caz tipic de nevoie fundamentala a omului care se suprapune cu un nou mijloc pentru a satisface acea nevoie. Sa te intalnesti virtual, eventual in avanpremiera unei intalniri reale, este mai la indemana, mai putin costisitor, mai distractiv si mai rapid. Sa nu uitam totusi ca exista si nevoi mult mai stringente, de la care, de fapt, porneste si nevoia de socializare.
Sexul este poate cea mai clar vizibila, daca e sa ne luam dupa catralioanele de siteuri cu continut erotic sau dupa procentul de exhibitionisti de pe Chatroulette.com, ca sa enumeram doar doua exemple foarte vizibile.
Toata savoarea atingerii, a spatiului, a sunetelor este ceva de care nu putem fi privati, oricat de absorbiti am fi de online. Intrepatrunderea acestor doua medii – real si virtual – incepe sa devina tot mai pregnanta. Un trend care este imposibil de ignorat sau oprit si care schimba deja radical viziunea noastra asupra realitatii inconjuratoare.
Socializarea virtuala, cu repercusiuni si urmari in real se intrepatrunde atat de fin incat este greu de estimat cat de mult ni se va schimba viata sociala in urmatorii 15 ani.
Fascinanta in simplitatea sa este Foursquare, o aplicatie mobila cu aproximativ o jumatate de milion de utilizatori inregistrati, situata undeva la limita intre retea sociala si joc. Pare complicat la prima vedere, dar nici Facebook-ul nu este prea usor de explicat bunicilor.
Utilizatorii Foursquare fac “check in” la diverse locatii reale prin intermediul GPS-ului din telefon. Aplicatia preia aceasta informatie si inregistreaza ca esti intr-un anumit loc de pe harta universului Foursquare. Ma voi pune in pielea utilizatorului pentru a explica mai usor. Sunt in oras si ma opresc la un Starbucks.
Pornesc aplicatia, aceasta foloseste GPS-ul incorporat pentru a-mi stabili pozitia, in jurul pozitiei mele apar locurile unde pot da check in. Cu fiecare asemenea actiune primesc puncte, asa ca pot vedea clasamentul check in-urilor pe care le-au facut prietenii mei sau tot restul utilizatorilor acestei retele.
Companiile, cum ar fi Starbucks, au programe speciale pentru Foursquare. De exemplu, in Foursquare poti deveni primarul unei locatii – tot ce trebuie sa faci este sa fii loial unui anumit loc si sa dai check in de cele mai multe ori intr-o luna.
In schimbul loialitatii, companiile ofera reduceri, cadouri etc.
Ce te costa sa folosesti aceasta aplicatie? Daca nu esti pesimist asupra protectiei datelor, nimic. Ai doar de castigat.
Are sanse sa prinda si in Romania o asemenea retea sociala? In general, si asta nu se aplica doar romanilor, daca nu dai nimic si pot sa castigi ceva cu efort minim si multa distractie – da, va prinde. Exista pericole la care te expui oferindu-ti datele personale despre propria locatie unei companii? Sa spunem ca esti protejat de lege, dar asta e cam singura protectie. Suntem protejati de lege in privinta multor lucruri, si totusi, incalcarea drepturilor garantate de lege abunda.
Esti dispus sa stie toti prietenii tai unde bei? Poate ca seful tau ti-e prieten pe Foursquare si afla ca zilnic mergi la barul din cartier. Vrei ca el sa stie asta?
Poate ca va crede ca esti alcoolic. Poti sa nu impartasesti aceste informatii, dar poti oricand sa uiti o setare si sa platesti consecintele.
Putini oameni isi pun aceasta intrebare. Si, in consecinta, considera ca nu dau nimic atunci cand se intalnesc in masa, virtual-real. Un dram de paranoia nu strica niciodata, este ceea ce ne garanteaza un minim de siguranta.
Avantajul companiilor care comunica prin intermediul retelelor sociale este ca prezinta incredere in ochii utilizatorilor. Dezavantajul este ca numele acestora este legat de diverse retele sau aplicatii care in timp se poate dovedi ca nu-si pot controla tentaculele.
De aceea, uneori este o idee buna sa-ti controlezi impulsul de a intra pe orice retea nou-aparuta si sa fii permanent constient ca orice bresa in protectia datelor personale din politica retelelor sociale se poate intoarce impotriva ta, care le folosesti in scop comercial.
Crowdsourcingul presupune externalizarea unui serviciu, nu catre un contractor sau un colaborator, ci catre un grup de specialisti sau o comunitate, sub forma unei competitii.
Desi initial ne-am propus sa povestim primele 24 de ore ale Festivalului Eurobest, credeti-ma, urmatoarele 24 sunt mult mai interesante …
Obsesia nationala a romanilor, brandingul de tara, revine mai abitir ca oricand in atentie. De data aceasta, de la o voce pe care o asculta toata lumea cu sufletul la gura: Mugur Isarescu. Si nu vorbim aici doar de lumea din Romania.
Intr-un interviu acordat Strategic.ro, Smaranda Gabrielescu, Account Director la Publicis Events, agentia care an de an organizeaza Premiile TVmania, povesteste despre provocarile organizarii unui astfel de eveniment si experienta acumulata in toti acesti ani.
ROM, batonul de ciocolata cu o vechime de 46 de ani pe piata din Romania, a fost relansat cu un nou slogan: “The taste of coolness!” si o campanie de comunicare integrata care imprumuta din valorile “Visului american”. La 1 octombrie a fost anuntata si lansarea unui nou ambalaj ce presupunea inlocuirea drapelului cu steagul american.
Dragos M.
28.07.2010 01:34
Gloria
30.07.2010 17:46
Cam asa e cum a scris tu aici. E s bine si rau cu aceste retele. e clar ca nu prea mai putem trai fara ele, iar cu ele, depinde doar de noi ce facem.
Forsquare pe mine nu m-a prins. Nu simt nevoia sa stie toata lumea pe unde sunt. Daca sunt intr-adevar intr-un loc care imi place si merita promovat, atunci dau un tweet sau scriu pe facebook.
Nu vreau sa ajung sa-mi stresez prietenii cu fiecare forsquar update. Sunt multi care doar asta fac pe ambele retele,fb si twitter, isi updateaza checkinurile pe forsquare.
Da, uneori imi convine sa stiu unde e Xulescu si sa aflu ca este cu Y. Poate ca nu ma voi duce acolo pt ca nu vreau sa-l vad, sau poate ma ajuta sa-l localizez.
)
Dar cu siguranta daca as fi vrut sa ma intalnesc cu acea persoana sau acea persoana cu mine, ne-am fi sunat…